videochat

Am văzut de multă vreme reclama de la care s-a isterizat netul iubitor de Andi Moisescu zilele acestea, am tot vrut să scriu despre, dar mi-am zis că prea aș cere blesteme gratuite. Dar când m-am ferit eu de ele? Așadar, de ce e o tâmpenie sinistră tot șirul ăla de reclame și de ce zic asta chiar dacă videochat-ul mi se pare un job ca oricare altul?

Continue reading “videochat”

Bilanț de cititor la jumătatea lui 2019

Bilanțuri nu mai fac de multă vreme, contul de Goodreads îl țin pentru cînd nu mă va mai ține memoria, dar tocmai am mai marcat o carte citită pe site-ul anterior menționat și am primit imediat e-mail în care eram întrebată What is next? și m-am simțit împinsă de la spate. Exact ca acum cîțiva ani cînd, după ce setam goal-ul anual la 100 de cărți și mă prindea 1 ianuarie cu 95-99 citite, primeam e-mail de la Goodreads în care îmi ziceau, more or less, cam așa: Do better next year! Să nu cumva să îndrăznești să nu te ții de bifat liste, cum ar veni, iar asta a cam dus la un divorț mental, emoțional, de Goodreads-ul care, altfel, e băiat destul de bun. Util, în orice caz.

Continue reading “Bilanț de cititor la jumătatea lui 2019”

Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice

Nu mai știu când l-am descoperit pe Houellebecq, au trecut niște ani, iar eu eram prin facultate. Nici nu mai țin minte ce-am citit, deși cred că era Platforma. I-am mai citit câteva romane, m-au dezamăgit poeziile, dar rămâne printre prozatorii contemporani pe care îi prefer. Cu Supunere și Serotonină doar mi-am reconfirmat părerea bună pe care o am despre scrisul lui Michel Houellebecq. Continue reading “Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice”