Anca Zaharia

Tu ce citești azi?

Page 2 of 34

Cea mai luminoasă rochie și cei mai triști ochi

Nu am mai scris de multă vreme aici și nu țineam să o fac. În orice caz, nu voiam și nu credeam ca o postare de pe Facebook-ul unei cunoștințe îndepărtate să mă pornească în așa hal, dar în contextul unui referendum pe o temă aberantă, nu am de ales decât să împărtășesc motivul care mi-a provocat rău fizic într-o noapte de vineri, după ora 1.

Avem o tânără, să-i spunem generic Ana, pe care o cunosc de mai bine de 10 ani, a cărei poză de la nuntă îmi sare în ochi când scrollez. Mă șochează două lucruri, în perfect contrast: sclipiciul de pe rochia ei aurie și ochii, cei mai triști ochi pe care i-am văzut în ultima vreme. Nu mă duc mai departe cu gândul, nu vreau să îmi spun cât de vizibil e că soarele care îi e rochie e menit să ascundă orice altceva, să eclipseze tristețea. În fundal, o sobă și niște oameni întorși cu spatele, vorbind între ei. Chiar dacă ea tocmai se pregătește să semneze, nimeni nu îi acordă atenție nici măcar acum. Face ceva ce „trebuie”, intră „în rând cu lumea”, e doar o chestiune de bifat acum pentru că „așa se face”, masa de mai târziu o fi mai importantă. Continue reading

E septembrie, începe școala. Dar pentru cine?

Cât voi trăi, luna septembrie va însemna, pentru mine, răcoarea din diminețile în care nu exista bucurie mai mare decât aceea că a început școala. Mi-a plăcut fiecare secundă petrecută în clasă și-abia acum aș zice uneori că eram tocilară; altfel, cred că școala era doar o alternativă plăcută la realitatea din care ieșeam dimineața, cu rucsacul nu atât de greu ca al copiilor de-acum. Dar despre asta cu altă ocazie sau poate niciodată.

În septembrie începe școala, în mintea mea, pentru toată lumea. Copii, evident; părinții care sunt stresați de ghiozdane, pixuri, carioci, culori; bunici, profesori, chiar și pentru cei care n-au copii și nici job în domeniu, dar care sunt striviți de masele de elevi care aglomerează autobuzele brusc, odată cu primele frunze care meșteresc cel mai frumos covor din lume. Continue reading

„Jurnal de librar” la Penitenciarul Timișoara

La finalul lunii iunie am fost pe drumuri cu cartea Jurnal de librar – am plimbat-o la prima ediție FICO (Festivalul Informal de carte de la Oradea, despre care vă povestesc într-un articol separat), unde s-a lansat la Librăria Humanitas, apoi am ajuns la Timișoara, unde am vorbit despre carte la frumoasa librărie La Două Bufnițe, și tot la Timișoara am dus jurnalul și la penitenciar. Din plimbarea mea de o săptămână am reținut două chestiuni importante: că Oradea e un oraș extrem, dar extrem de frumos, unde mai că-mi vine să mă mut, și că tot ceea ce faci din pură plăcere îți iese de mii de ori mai bine decât ceea ce faci din obligație. Continue reading

« Older posts Newer posts »

© 2018 Anca Zaharia

Theme by Anders NorenUp ↑