ÃŽncă plângând după ultimele o sută de pagini din romanul Cât de aproape sunt ploile reci, È›in neapărat să scriu acum despre cea mai nouă carte a lui Bogdan CoÈ™a È™i să nu amân momentul: profit de intensitatea impresiei imediate post-lectură È™i, deci, de sinceritatea inevitabilă. Am înÈ›eles, din postări citite înainte de a ajunge eu să deschid romanul, că ar fi prea greu de citit din cauza termenilor folosiÈ›i, însă copilăria È™i adolescenÈ›a petrecute într-o curte È™i-o casă asemănătoare celor din cartea de față au făcut să nu întâmpin vreo problemă – nici în ce priveÈ™te terminologia, nici pentru a-mi imagina decorul, personajele È™i discuÈ›iile lor fragmentate, cu cuvinte aruncate, rareori în propoziÈ›ii complexe, cu sens sau substrat.
Continue reading “Cât de aproape sunt ploile reci, cât de aproape-i ratarea!”
