Posted on

Ce se întâmplă când nu știi dacă trecutul e trecut, prezent sau viitor?

Motanul s-a sinucis a apărut în 2019 la editura Herg Benet și e cartea care mi-a răsturnat și repoziționat simțurile timp de două zile, cât mi-a luat să o citesc. Și care m-a lăsat cu o poftă incredibilă de coniac, cafea, cornuri cu unt și înghețată de vanilie gustată de pe buzele reci și umede ale cuiva drag, totul într-un atemporal decor încețoșat, populat de fețe greu de distins, dar pe care ajungi să ai certitudinea că le știi de undeva, din această viață sau poate din altele.

Continue reading “Ce se întâmplă când nu știi dacă trecutul e trecut, prezent sau viitor?”

Posted on

„E ciudat cum ajung oamenii să ia răul drept un lucru obișnuit”

Au trecut câteva luni de când am citit Părinți, romanul Dianei Bădica, și tot de atunci l-am pus deoparte, la cărți citite, plăcute, pe raftul cu cărți pe care cândva, poate, le vor citi urmașii mei. Da, există un astfel de raft în biblioteca mea, iar el este destinat acelor cărți pe care eu le consider esențiale pentru dezvoltarea și mai ales înțelegerea profundă a vieții, a sinelui și a mediului imediat înconjurător în cazul unui individ. Rareori scriu despre cărți la multă vreme după ce le-am citit, dar aici am avut nevoie de atât de mult timp pentru a găsi forma potrivită de a transmite și altora că este o carte de citit și, mai mult, că echilibrul între noi înșine și cei apropiați este unul dintre lucrurile care se obțin cel mai greu.
Continue reading “„E ciudat cum ajung oamenii să ia răul drept un lucru obișnuit””

Posted on

Japonisme: arta de a fi mulțumit

Japonisme: arta de a fi mulțumit este cartea care mi-a depășit orice așteptări dacă ne referim la cărțile citite cu ocazia acestui început de an (deci și început de challenge nou pe Goodreads – apropo, hai să ne împrietenim și acolo, dând click aici). Pe lângă faptul că aș recomanda-o pentru a fi făcută cadou oricărui om drag, fie el pasionat sau nu de cultura japoneză, e un obiect foarte frumos: layout-ul diferit al paginilor, fiecare personalizată cu un model sau o culoare anume, ilustrații și imagini reprezentative, o împărțire eficientă a textului și o calitate foarte bună a hârtiei sunt doar cele mai evidente motive pentru care mi se pare un cadou potrivit și pentru a fi oferit unui apropiat, dar și cuiva despre care poate că nu știm prea multe detalii.
Continue reading “Japonisme: arta de a fi mulțumit”