Cât de aproape sunt ploile reci, cât de aproape-i ratarea!

Încă plângând după ultimele o sută de pagini din romanul Cât de aproape sunt ploile reci, țin neapărat să scriu acum despre cea mai nouă carte a lui Bogdan Coșa și să nu amân momentul: profit de intensitatea impresiei imediate post-lectură și, deci, de sinceritatea inevitabilă. Am înțeles, din postări citite înainte de a ajunge eu să deschid romanul, că ar fi prea greu de citit din cauza termenilor folosiți, însă copilăria și adolescența petrecute într-o curte și-o casă asemănătoare celor din cartea de față au făcut să nu întâmpin vreo problemă – nici în ce privește terminologia, nici pentru a-mi imagina decorul, personajele și discuțiile lor fragmentate, cu cuvinte aruncate, rareori în propoziții complexe, cu sens sau substrat.

Continue reading “Cât de aproape sunt ploile reci, cât de aproape-i ratarea!”

Literatura groenlandeză: fluxul conștiinței, limbaj digital și identitate sexuală

Folosesc acest titlu nu pentru că aș deborda de cunoștințe privind literatura din Groenlanda (din păcate, căci mi-ar prinde bine să cunosc mai îndeaproape și acea lume), ci pentru că așa au descris cei de la The New Yorker romanul HOMO sapienne, scris de Niviaq Korneliussen: referindu-se la cartea ei ca la ceva de la care istoria începe o nouă etapă – cel puțin cea a literaturii groenlandeze. Continue reading “Literatura groenlandeză: fluxul conștiinței, limbaj digital și identitate sexuală”

#MustRead: În apărarea femeii cavernelor. Povestiri de neurologie evoluționistă

N-aș fi crezut despre mine, în urmă cu câțiva ani, că aș putea citi vreodată cu plăcere non-ficțiune, cu atât mai puțin o carte de neurologie evoluționistă, cum este cazul celei de față. Însă timpul a trecut, eu mi-am dat seama că ficțiunea trebuie să fie completată periodic de o actualizare, de o incursiune în diversele falii ale non-ficțiunii, ale realității înconjurătoare. M-am săturat, pe scurt, să fiu atât de puțin conectată cu lumea din care fac parte. Și vreau să aflu mai multe despre mine – de la modul în care sunt construită fizic până la ce se întâmplă în capul sau în corpul meu când am impresia că nu se întâmplă nimic.

Continue reading “#MustRead: În apărarea femeii cavernelor. Povestiri de neurologie evoluționistă”