O proză „stranie, insuportabil de tristă”, cum bine punctează The Washington Post, este acest roman scris de Deborah Levy şi apărut la noi în 2019 la editura Litera, în traducerea Irinei Negrea. O carte a cărei tristețe se insinuează în cititor ca o scrisoare de adio a unui om care își încheie socotelile cu viața și care dă mai departe, către cititorul întâmplător al biletului, senzația de inutilitate, fragilitate umană și disperare continuă. Continue reading
Page 76 of 136
Camera este una dintre cărţile despre care e greu de scris. Nu pentru că nu ai avea ce, ci pur şi simplu pentru că detaliile unei creaţii literare inspirate de realitate sunt atât de dure, încât fac restul cuvintelor inutile, prea mici sau prea crude, ne-pline de însemnătatea pe care personajele din roman o dau celor folosite de ele în cei câţiva metri pătraţi în care o tânără răpită se maturizează în camera-cuşcă în care este ţinută prizonieră ani întregi, abuzată sexual, şi în care în cele din urmă devine mamă, condiţie care pune o cu totul altă lumină asupra rolului ei. Din victimă a agresorului ei trebuie să se transforme în apărătorul fiului, în sursa lui de lumină, bunătate şi înţelepciune.
Îmi pare rău că am muncit: într-un scenariu complet aberant şi deopotrivă credibil şi înspăimântător, George Bonea reuşeşte, în primul său roman (sper că nu o dau în bară cu afirmaţia asta, dar nu ştiu să mai fi publicat ceva deocamdată), să facă un portret nemilos al societăţii care-şi trăieşte viaţa online, care moare (la propriu) după like-uri şi vizualizări; aparent, şi dacă ştii când e sfârşitul lumii, în vacanţa aia visată dintotdeauna tot nu pleci, câine tot nu-ţi iei, copil îţi dai seama că nu mai ai când să faci. Continue reading
ne îmbrăcăm de citit la terăsică?
Noul articol din Revista Golan
Noul articol din Dilema veche
Citește cel mai nou articol pe care-l semnez în Dilema veche, în dosarul „Ipocrizia, un viciu social”, intitulat „Frica de sărăcie”.
