Într-un univers mexican în care orice bucurie e un necaz al altcuiva şi viceversa, Teo, personajul narator bukowskian, de o masculinitate debordantă şi uşor de remarcat în ciuda vârstei înaintate, duce o existenţă misterioasă şi zeflemitoare, rupând mereu tăcerile serioase cu aluzii sexuale şi întrebări despre alcoolul pe care-l caută şi-l cere peste tot, doar-doar îşi poate îmbunătăţi ziua  sau măcar şederea într-un loc care-i displace sau alături de nişte oameni la fel de bătrâni ca el, dar pe care nu-i suportă, considerându-i demodaţi şi depăşiţi şi în totalitate antipatici, aceştia neavând vreo pasiune comună cu nonconformistul Teo. Continue reading