Am aflat despre romanul lui Fernando Aramburu înainte de a-l asocia cu imaginea copertei şi înainte de a şti editura la care a apărut, dovedindu-se a fi una dintre acele cărţi a cărei faimă o ia înaintea autorului, a imaginii, a temei chiar. Devenind, cum a fost Patria pentru mine, romanul acela pe care trebuie să-l ai şi să-l citeşti şi-atât. Cum schimbă el viaţa cititorului apoi? Bine-bine, ce treabă mai are autorul cu asta? Doar rămâne de văzut, de parcurs rând cu rând, pagină cu pagină până treci de cele peste 700 pe care le are Patria şi până ajungi să decojeşti din tine straturi de stereotipuri, convingeri patriotice, naţionaliste, religioase, unul câte unul până la o probabilă dispariţie a acestora. Continue reading “„Unei pânze de păianjen nu i se poate cere să-şi aleagă victima.””
„Unei pânze de păianjen nu i se poate cere să-şi aleagă victima.”
