Încă plângând după ultimele o sută de pagini din romanul Cât de aproape sunt ploile reci, țin neapărat să scriu acum despre cea mai nouă carte a lui Bogdan Coșa și să nu amân momentul: profit de intensitatea impresiei imediate post-lectură și, deci, de sinceritatea inevitabilă. Am înțeles, din postări citite înainte de a ajunge eu să deschid romanul, că ar fi prea greu de citit din cauza termenilor folosiți, însă copilăria și adolescența petrecute într-o curte și-o casă asemănătoare celor din cartea de față au făcut să nu întâmpin vreo problemă – nici în ce privește terminologia, nici pentru a-mi imagina decorul, personajele și discuțiile lor fragmentate, cu cuvinte aruncate, rareori în propoziții complexe, cu sens sau substrat.
Tag: roman (Page 35 of 40)
Zuleiha deschide ochii și… se oferă lumii drept o carte așa cum o definește Ludmila Ulițkaia în prefață: parte a literaturii adevărate, având calitatea de a merge direct la inima cititorului. Așa cum trebuie, de fapt, chiar dacă-n final, odată cu ultimele pagini, m-am surprins deopotrivă mai tristă și mai fericită pentru această primă interacțiunea cu autoarea Guzel Iahina: aș fi vrut să mai petrec câteva sute de pagini alături de Zuleiha, aș fi vrut și să nu fie nevoie să existe un astfel de roman. Continue reading
Într-un univers mexican în care orice bucurie e un necaz al altcuiva şi viceversa, Teo, personajul narator bukowskian, de o masculinitate debordantă şi uşor de remarcat în ciuda vârstei înaintate, duce o existenţă misterioasă şi zeflemitoare, rupând mereu tăcerile serioase cu aluzii sexuale şi întrebări despre alcoolul pe care-l caută şi-l cere peste tot, doar-doar îşi poate îmbunătăţi ziua sau măcar şederea într-un loc care-i displace sau alături de nişte oameni la fel de bătrâni ca el, dar pe care nu-i suportă, considerându-i demodaţi şi depăşiţi şi în totalitate antipatici, aceştia neavând vreo pasiune comună cu nonconformistul Teo. Continue reading










