Știți că eu am tendința de a fugi de cărțile care sunt pe val pentru că am fost învățată – destul de prost, aș zice acum – că mainstream înseamnă automat de slabă calitate. Deși lupt cu acest impuls de a evita filmele și cărțile prea lăudate, uneori mi-e totuși greu să trec peste această prejudecată, așa că am început să citesc Între două lumi cu rezerve și m-am surprins, destul de devreme, că dezvolt convingerea că abia o astfel de carte poate să aibă potențialul motivațional pe care cei mai mulți dintre noi îl caută pe rafturile nepotrivite din librării.

Continue reading