Am Jurnal din Anul Ciumei de la apariția lui din 2020 la editura ART, în colecția cărți cult, dar l-am ocolit până acum pentru că nu eram convinsă că poate să-mi fie cu adevărat utilă o carte care face referire la epidemia de ciumă din 1665, din Londra. M-am apucat de cartea lui Defoe abia după ce mi-a spus un prieten că e copie aproape perfectă a atitudinilor pe care am avut cu toții ocazia să le vedem, în noi sau în cei din jur, odată cu pandemia pe care încă o traversăm căutând soluții și respectând reguli sau, după caz, o negăm.
Author: Anca Zaharia (Page 69 of 165)
Om pasionat de cuvinte, scriitor și traducător; încerc să-mi dovedesc zilnic că se poate trăi din scris.
Știți că eu am tendința de a fugi de cărțile care sunt pe val pentru că am fost învățată – destul de prost, aș zice acum – că mainstream înseamnă automat de slabă calitate. Deși lupt cu acest impuls de a evita filmele și cărțile prea lăudate, uneori mi-e totuși greu să trec peste această prejudecată, așa că am început să citesc Între două lumi cu rezerve și m-am surprins, destul de devreme, că dezvolt convingerea că abia o astfel de carte poate să aibă potențialul motivațional pe care cei mai mulți dintre noi îl caută pe rafturile nepotrivite din librării.
Despre Arta bucuriei am aflat din Revista Golan, unde mi-a atras atenția descrierea făcută autoarei: Scriitoare și actriță, anarhistă, bisexuală, independentă, Goliarda Sapienza (1924-1996) este considerată astăzi una dintre figurile emblematice ale mișcării feministe italiene. S-a născut în orașul sicilian Catania, într-o familie de orientare antifascistă.
Nu mi-a rămas decât să citesc Arta bucuriei cu prima ocazie. După prima sută de pagini spuneam că înțeleg de ce a fost refuzată publicarea cărții și cum au văzut-o ochii de editori în anii ’60 și că sunt recunoscătoare că Angelo Pellegrino a publicat prima ediție pentru că a crezut în ea (aici pe larg din primele impresii). Continue reading










