Tapetul galben este o nuvelă publicată în original în 1892, așadar în urmă cu peste 130 de ani, iar ceea ce m-a făcut să vreau să scriu și eu despre ea, deși s-a scris și s-a vorbit mult despre meritele muncii autoarei Charlotte Perkins Gilman, a fost tocmai faptul că narațiunea din carte este încă de actualitate și poate vorbi despre o realitate a zilelor noastre. Din acest punct de vedere, eu aș compara-o și cu Mori, iubitule!, de Ariana Harwicz.
Narată la persoana I singular (unreliable narrator, important de specificat) și gândită sub formă de jurnal, nuvela aceasta poate funcționa și ca un bun semnal de alarmă privind capcanele pe care le poate presupune căsătoria, dar și viața într-un sistem care obligă femeile să se supună bărbaților, fie ei soți sau tați ori frați, mai ales în contextul unor provocări ce țin de sănătatea mintală: Continue reading
