N-aș îndrăzni niciodată să scriu despre Un veac de singurătate, de exemplu. E o carte uriașă, din altă lume, la nivelul căreia nu te poți ridica pentru a o analiza. Poți doar să o admiri, să crezi că o înțelegi și să o iubești și, în același timp, să o detești pentru senzațiile pe care ți le provoacă, pentru micile sau marile revelații despre lume și despre viață pe care le ai, la niveluri atât de microscopic detaliate încât ajungi să te întrebi dacă autorul nu ești tu, într-un univers paralel în care reușești să rezumi esența existenței în cuvinte și pagini de roman. Continue reading