Omul-simbol al unui oraș reprezentativ pentru istoria personală

Rareori reușește un roman să mă țină într-o emoție relativ constantă cap-coadă, iar acesta este încă un criteriu după care evaluez ceea ce citesc. În cazul de față, de Constantin m-am apucat pentru că două apropiate citeau volumul de debut al autorului, iar eu doar asta aveam în casă și voiam să încerc din entuziasmul lor.

Continue reading “Omul-simbol al unui oraș reprezentativ pentru istoria personală”

Să plângi până se duce toată ura și rămâne doar milă

Încă nu am apucat să citesc Ierbar, așa că îmi era mult mai familiar Andrei Dósa ca poet, însă prin Multă forță și un dram de gingășie a reușit un roman care mă face să-l văd drept scriitor complex și abil de-acum înainte. Nu că aș fi avut dubii din poezie, însă știți că se zice că nu le poți face bine pe toate. Se pare că Dósa se numără printre excepții și, dacă Multă forță și un dram de gingășie e de inspirație autobiografică, felicit deciziile luate de-a lungul vieții pentru a se ajunge aici. Continue reading “Să plângi până se duce toată ura și rămâne doar milă”

Ordine în gânduri cu Orwell: „Cărți sau țigări”

Volum pe care l-am subestimat și căruia mă bucur că i-am dat o șansă aproape la întâmplare, Cărți sau țigări este o colecție de șapte texte apărute în intervalul 1946-1952. Acestea nu sunt legate tematic, dar le prinde ca o mănușă perspectiva lui Orwell: una implicată, chiar și emoțional, dar lucidă, analitică și complexă. Continue reading “Ordine în gânduri cu Orwell: „Cărți sau țigări””