Am avut dintotdeauna o relaţie ambiguă cu sportul şi mişcarea; în copilărie nu aveam o sală de sport la şcoală, iar genuflexiunile se făceau în clasă, printre bănci, în timp ce vremea bună ne trimitea uneori în curtea şcolii, unde jucam fotbal printre bolovani mai mari decât mingea – pe care o aduceau de acasă colegii, eu nu-mi aduc aminte să fi avut vreodată şcoala ceva, orice din zona de echipament, nici măcar o minge, nici o capră de sărit, nici o coardă, nimic. De haine potrivite pe noi, copiii, nici nu putea fi vorba, fiecare venea la şcoală cu ce avea pe acasă, iar oferta nu era niciodată prea bogată. Continue reading
Tag: interviu Mihail Vakulovski
Am devorat cartea Tata mă citeşte şi după moarte, a lui Mihail Vakulovski, la scurtă vreme după apariţie; nu recomand să faceţi neapărat la fel, e o carte de simţit şi de trăit, cu îndemnuri tacite la rememorat copilăria şi oamenii care ne-au marcat-o, poate de parcurs cu un creion în mână – pentru însemnările inevitabile. Fără să o lungesc cu introducerea, vă îndemn doar să citiţi romanul lui Mihail, dar şi recenzia mea, care e aici. Şi să vă bucuraţi de dialogul pe care l-am avut cu el acum, când e vreme de stat în casă şi cumpărat cărţile autorilor contemporani. V-am mai povestit şi despre importanţa acestui fapt. Continue reading
ne îmbrăcăm de citit la terăsică?
Noul articol din Revista Golan
Noul articol din Dilema veche
Citește cel mai nou articol pe care-l semnez în Dilema veche, în dosarul „Ipocrizia, un viciu social”, intitulat „Frica de sărăcie”.
