N-aș fi crezut despre mine, în urmă cu câțiva ani, că aș putea citi vreodată cu plăcere non-ficțiune, cu atât mai puțin o carte de neurologie evoluționistă, cum este cazul celei de față. Însă timpul a trecut, eu mi-am dat seama că ficțiunea trebuie să fie completată periodic de o actualizare, de o incursiune în diversele falii ale non-ficțiunii, ale realității înconjurătoare. M-am săturat, pe scurt, să fiu atât de puțin conectată cu lumea din care fac parte. Și vreau să aflu mai multe despre mine – de la modul în care sunt construită fizic până la ce se întâmplă în capul sau în corpul meu când am impresia că nu se întâmplă nimic.

Continue reading