Pe finalul anului trecut, printr-un concurs de împrejurări pe care l-aș numi noroc cu carul, am citit chiar înainte să apară un fantasy românesc de calibru internațional la care încă mă gândesc. Și nu doar pentru că este foarte bine scris, parcă de cineva care face asta for a living de zeci de ani, ci și pentru că plot twist-ul m-a dărâmat, nu l-aș fi văzut venind nici într-o mie de ani, iar faptul că e doar primul volum dintr-o trilogie care amestecă elemente atemporale specifice genului cu un mesaj feminist asumat și totodată subtil nu face decât să-mi întărească convingerea că avem de-a face cu un nou autor demn de luat în seamă pe scena fantasy din România.
Author: Anca Zaharia (Page 5 of 165)
Om pasionat de cuvinte, scriitor și traducător; încerc să-mi dovedesc zilnic că se poate trăi din scris.
Granița. O călătorie în jurul Rusiei prin toate țările vecine, lumi similare sau universuri complet diferite
Frontiera, despre care am scris recent aici, mi-a delanșat dorința de a citi mai mult despre margini, despre spații care se taie brusc și care, odată cu liniile imaginare ce le separă, despart destine și modelează oameni în moduri incredibil de diverse, uneori de neînchipuit, alteori surprinzător de similare, într-un amestec de oameni reprezentativi pentru culturi care s-au suprapus, s-au influențat și s-au delimitat, deseori în moduri violente, de-a lungul istoriei.
Așa că, pentru că aveam deja în bibliotecă Granița. O călătorie în jurul Rusiei prin Coreea de Nord, China, Mongolia, Kazahstan, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina, Belarus, Lituania, Polonia, Letonia, Estonia, Finlanda, Norvegia și Pasajul de Nord-Est, am început să o răsfoiesc cu speranță și m-am trezit devorând-o și gândindu-mă la ea în zilele în care munca mi-a ocupat și timpul dedicat cititului, ocazie cu care am decis să pun în wishlist și Sovietstan, altă carte a autoarei, și ea apreciată la noi, poate chiar mai mult decât cea de față.
O casă-închisoare și o viață sub controlul bărbaților. Despre „Tapetul galben”, de Charlotte Perkins Gilman
Tapetul galben este o nuvelă publicată în original în 1892, așadar în urmă cu peste 130 de ani, iar ceea ce m-a făcut să vreau să scriu și eu despre ea, deși s-a scris și s-a vorbit mult despre meritele muncii autoarei Charlotte Perkins Gilman, a fost tocmai faptul că narațiunea din carte este încă de actualitate și poate vorbi despre o realitate a zilelor noastre. Din acest punct de vedere, eu aș compara-o și cu Mori, iubitule!, de Ariana Harwicz.
Narată la persoana I singular (unreliable narrator, important de specificat) și gândită sub formă de jurnal, nuvela aceasta poate funcționa și ca un bun semnal de alarmă privind capcanele pe care le poate presupune căsătoria, dar și viața într-un sistem care obligă femeile să se supună bărbaților, fie ei soți sau tați ori frați, mai ales în contextul unor provocări ce țin de sănătatea mintală: Continue reading










