Mit, informație și perspective de viitor. „Pântecul. Cum începe povestea noastră”

În căutările mele de informație accesibilă necesară pentru a-mi înțelege mai bine corpul, deseori în moduri mai complexe decât reușește și are chef medicina modernă să explice sau să îndrume, căutări care m-au ajutat să descopăr și Sindromul ovarelor polichistice, despre care am scris aici, am dat de Pântecul. Cum începe povestea noastră și, cum m-am „vindecat” recent de gândul paranoic conform căruia toate sursele de informație cu astfel de titluri încearcă să ne facă pe toate să căutăm numai „magia” reproducerii, am citit-o pe nerăsuflate, mai ales că am găsit-o captivantă de la primele pagini. Și necesară, pentru că:

În conformitate cu o investigație făcută de Eve Appeal, o organizație caritabilă de sănătate ginecologică, în anul 2016 și 2017, multe dintre femeile tinere nu au putut să numească corect părțile sistemului reproducător feminin. Numai 50% dintre bărbați au putut identifica vaginul pe o planșă anatomică, iar despre capacitatea lor de a identifica uterul… cu cât spunem mai puține despre abisul ignoranței publice, cu atât mai bine. (pag. 13)

Și vreau să vă povestesc acum despre ea pentru că mi se pare una dintre acele experiențe de învățare esențiale – atât prin prisma informațiilor ce țin de anatomie (pe care le știi, cred, doar dacă ai studiat Medicină), cât și prin a celor legate de noi descoperiri în domeniu, curiozități și particularități care, culmea, e posibil să vorbească, dintre atâtea, și despre cazul tău.

Încep această recomandare cu concluzia autoarei:

Dacă aveți uter, dacă iubiți sau trăiți alături de o persoană care are sau chiar dacă nu v-ați gândit prea des la uter de când ați ieșit dintr-unul, mânjiți de sânge și scâncind, cu mulți ani în urmă, faceți acest me-search. Analizați-vă și sărbătoriți-vă experiența. Înțelegeți acest mușchi de forma unui pumn, această sursă puternică, acest loc din care am pornit cu toții. S-ar putea să ne spună, în atâtea feluri, încotro ne îndreptăm. (pag. 314)

Dacă nu te convinge citatul de mai sus, îți mai dau eu câteva motive concrete să citești Pântecul. Cum începe povestea noastră, asta depinzând, evident, și de curiozitățile și nelămuririle tale. Deși garantez că, dacă nu ești medic ginecolog sau specializat în vreun fel în reproducerea umană sau aparatul reproducător feminin, vei avea parte de surprize, informații noi și curiozități dătătoare de speranță sau măcar lămuritoare.

Astfel, cartea e foarte bine structurată în capitole ce acoperă toate formele și stările uterului (explică și variațiile uterului „normal”, de exemplu) încă de la formarea acestuia în uterul mamei și până la trecerea prin primii ani de viață, adolescență, menstruație, concepție, sarcini duse la capăt sau pierdute, nașteri vaginale și cezariene, perioada post-partum, menopauza și histerectomia. Fiecare capitol aduce în discuție și definiții și aspecte general valabile, dar și cazuri particulare care demonstrează anumite puncte de vedere sau direcții de cercetare, servind și ca o sursă de viitoare cercetări pe care le poți face pe cont propriu, mai ales că la final avem și o generoasă listă de trimiteri bibliografice la care putem apela.

Mai mult, iar asta am apreciat enorm, n-am simțit-o deloc părtinitoare pe Leah Hazard, nu încearcă să ne convingă de nimic: prezintă și informații cu care e de acord (și afirmă asta clar), și direcții cu care e în profund dezacord sau asupra cărora mărturisește că trebuie să mai reflecteze, de vreme ce nici inițiatorii mișcărilor respective nu au avut când să le studieze suficient pentru a ști dacă sunt măsuri complet sănătoase și recomandabile (cum ar fi oprirea menstruației pe perioade foarte lungi de timp, poate toată viața, cu ajutorul medicamentelor – pentru persoanele care nu își doresc să experimenteze asta).

De-a lungul istoriei, uterul a fost mereu studiat în relație cu sarcina și prea puțin s-au întrebat specialiștii – și oamenii de rând – ce face acesta când nu este ocupat să susțină o nouă viață. Astfel, detaliile despre uterul obișnuit, într-o zi obișnuită, la sănătate și-n caz de boală, lipseau… și încă nu-s complete. Cercetarea sistemului reproducător feminin e ceva tare nou, chiar și pentru medicina modernă – mă refer aici la cercetarea fără preconcepții și pseudoștiință, fără biserică, fără impresia că plăcerea e păcat sau vrăjitorie sau alte aberații demontate ulterior.

Ce mai poți găsi în Pântecul. Cum începe povestea noastră? Informații despre părinții care o iau razna când văd sângerări cu aspect menstrual la fetițele abia născute, despre „paradigma uterului steril”, adoptată ca o „intersectare clară a pediatriei cu obstetrica și misoginia”, despre calitățile și funcțiile endometrului, transplantul endometrial, stigmatul asociat menstruației în numeroase culturi, compoziția menstruației, metode (non)invazive de studiu, perspectiva tamponului inteligent (pentru detectarea bolilor, mult mai accesibil acolo unde mersul la ginecolog nu e o opțiune, din varii motive), mercantilizarea uterului (multiplele direcții din care fac bani aplicațiile de urmărire a ciclului feminin), avantajele intelectuale ale adolescentelor care nu au menstruație, povara sângerării pentru cuplurile care încearcă să facă copii și pentru persoanele trans (cărora li se amintește de o identitate cu care nu rezonează), stereotipiile în reprezentarea ovulului (pasiv) și a spermatozoizilor (activi, puși pe cucerit) din cărțile de specialitate, miturile „macho” pe care le perpetuăm despre fertilizare și reproducere, viața fără uter (și cazuri de femei care și l-au smuls chiar ele, prin vagin), violența obstetrică (tot mai discutată în ultimele decenii), histerectomia ca unealtă de oprimare în masă (asupra femeilor marginalizate, știm cazuri și la noi, sunt locuri unde asta încă se întâmplă) și multe, multe altele.

Despre Leah Hazard

Pântecul. Cum începe povestea noastră a apărut în original și-n română în același an, 2023. La noi este publicată de imprintul Orion, care aparține de Nemira, în traducerea din engleză făcută de Carmen Strungaru. Autoarea cărții e Leah Hazard, fostă jurnalistă care a schimbat complet aria profesională după nașterea fiicelor sale, astfel încât astăzi este moașă. În continuare scrie, însă articole despre sănătatea femeilor (The Guardian, The Times), precum și cărți pe aceleași teme.