Prima carte din colecția ALT UNGHI de la Alice Books pe care o citesc este Arse de soare, scrisă de Chloe Michelle Howarth și tradusă în română de Paul Simula. Un roman care pentru mine se dovedește a fi ce-a reprezentat Strigă-mă pe numele tău pentru alții: o privire tandră asupra universului queer, o poveste fermecătoare prin redarea simplității lumii tradiționale pe care o contestă mai degrabă în liniște, dar și provocatoare tocmai pentru că ea respinge, prin însăși existența sa, normele care depășesc limitele personale, impunând individului alegeri romantice care nu îi aparțin. Continue reading
Category: Recenzii (Page 3 of 135)
Pe 21 mai 2026 s-a lansat internațional cel mai nou roman al lui Matt Haig, Trenul de la miezul nopții. Și pentru că am avut bucuria de a citi cartea cu destul de mult înainte să apară, grație unui ARC (mulțumesc, Nemira!), m-am gândit să vă povestesc ce m-a impresionat pe mine la povestea asta care, trebuie musai menționat, este prima de la acest autor pe care o descopăr. Vă rog să citiți dacă nu vă deranjează unele spoilere, însă mai ales în acest caz eu zic că nu-s relevante, căci una dintre marile idei ar fi că important e fiecare pas al călătoriei, plăcut sau neplăcut, bun sau dureros, nu destinația. Mai ales că, din ce am înțeles de la cei care au citit și Biblioteca de la miezul nopții, universul este destul de similar.
Romanul începe cu luna de miere a doi tineri fericiți, etapă în care stăm preț de câteva pagini, și imediat sare la acțiunea care se petrece cu 52 de ani mai târziu. Previzibil, nu-i așa?, că unul dintre personaje moare exact aici, la început, însă nu vă temeți, nu e un spoiler care să vă strice experiența lecturii – cheia nu-i deloc aici. Continue reading
Roman al maturizării în tihnă, într-un timp negrăbit și un spațiu încă idilic, al copilăriei vegheate de bunici, „Vara aceea” mizează pe inocență și naivitate, și are ca element central un spirit ludic esențial narațiunii („Oricine uitӑ sӑ se joace ȋmbӑtrȃnește repede”, p. 51) și surprinde printr-un ton unitar armonios și personaje gata de îndrăgit chiar înainte de a fi înțelese sau chiar descoperite în complexitatea lor din capitolele scurte, cu o tensiune blândă și constantă.
Într-o lume în care singurele griji sunt variațiunii pe tema „cum să facem să ne jucăm mai mult nestingheriți”, logica imbatabilă a copilăriei se dovedește deseori complet diferită de simțul practic al adulților, ocazie de negocieri pe un teren pe care fiecare îl stăpânește după propriile reguli și căruia ajunge să i se dea sens deplin retroactiv, după cum se va constata la finalul acestei călătorii prin imaginația Valentinei Mihaela Ghinea. Continue reading










