Povestea soției fostului președinte american are un titlu cum nu se poate mai potrivit în original, Becoming conținând implicit referirea la tot procesul de devenire al ei, creșterea și modelarea într-un om care și-a dorit să fie mereu mai bun și mai de folos celorlalți. În română a apărut la Editura Litera, la final de 2018, și are peste 600 de pagini, dintre care o parte cu fotografii din copilăria lui Michelle alături de familie, dar și din adolescență, facultate, de la căsătoria cu Barack și cu fetele lor în primii ani de viață, înainte de acel „carusel” în care s-au urcat odată cu alegerea lui Barack Obama drept al 44-lea președinte american.

Ce am apreciat cel mai mult la această autobiografie perspectiva umană, contextul uman pentru povestea unor oameni pe care îi știm de la TV, de la știri, cunoscuți după reușite și eșecuri, dar depersonalizați din cauza funcției (FLOTUS & POTUS – First Lady of the United States și President of the United States). Din perspectiva ei poți vedea și tu dincolo de meschinăria cu care au fost caracterizați pentru a servi unor anumite puncte de vedere politice.

Michelle Obama este, fie că vrem sau nu, fie că ne convine sau nu, un element al istoriei contemporane. Am văzut multe comentarii răutăcioase, nerealiste despre inutilitatea ei în context public, dar și despre aparenta irelevanță a cărții, căreia i se reproșa că e punctul ei de vedere și atât – nu așa funcționează istoria? Nu sunt toate perspectivele, evident, supuse riscului vreunei erori personale, vreunei deformări de care poate nici emițătorul nu este conștient pe deplin? Cum spuneam, Michelle Obama este un element al istoriei contemporane, unul cu „lipici” la mase, charismatic, o femeie care pe final de mandat al soțului ei la Casa Albă și-a dat seama de potențialul creator al simpatiei pe care o stârnește în oameni.

Michelle Obama subliniază, dacă nu știam deja, că statul și reprezentantul acestuia nu trebuie să fie niște statui, ci că statul înseamnă oamenii din el, instituțiile sunt formele prin care oamenii îi ajută pe alții ca ei, că președintele poate fi cald, uman, amuzant, că poate simți tristețe, de exemplu. Mi se pare excelentă alegerea de a povesti despre întâlnirile cu Regina Angliei și tot ce a ținut de încălcarea etichetei, când lui Michelle i s-au reproșat în presă, multă vreme după încheierea vizitei, tot ce făcuse „cum nu trebuie”.

Avem, pe de altă parte, și latura pe care noi nu i-am cunoscut-o lui Barack Obama: fiu, tată, student cu ambiții și politician cu planuri mari, soț uneori absent, chestiuni potențial dureroase despre care, vorbind, cineva s-ar putea simți vulnerabil. Or lecția de viață pe care sunt sigură că a înțeles-o și o cunoaște întreaga familie Obama este că din vulnerabilitate vine puterea.


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.

Facebook Comments