„La sud de graniță, la vest de soare”, acolo unde Murakami devine magician al cuvintelor

Am început, din pură curiozitate și nimic mai mult, cu Pădurea norvegiană. Am continuat rapid cu În noapte și La sud de graniță, la vest de soare. Da, îmi place Haruki Murakami! Nivel: obsesie. Vreau să am toate cărțile lui (preferabil din colecția Top 10+, că am eu o slăbiciune pentru ea) și să le dau mai departe copiilor, nepoților și strănepoților când o fi cazul.

Azi vă spun despre La sud de graniță, la vest de soare. Care mi-a plăcut la fel de mult ca Pădurea norvegiană (și care m-a ajutat să identific un oarecare tipar al scriitorului – un pattern care se pare că-i aduce succes). Continue reading “„La sud de graniță, la vest de soare”, acolo unde Murakami devine magician al cuvintelor”

Impulsul necesar pentru schimbări vitale: „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”

Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată – am început să citesc cartea asta fără nicio așteptare, cumva convinsă totuși că știu ce urmează să se întâmple, că am ghicit „rețeta” succesului literar al Cristinei Nemerovschi și că nu mă poate surprinde nimic privitor la structură, liniile mari ale poveștii. Și m-am înșelat. Și mă bucur enorm de faptul că literatura poate face asta, să te surprindă mereu și mereu.  Continue reading “Impulsul necesar pentru schimbări vitale: „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată””