Pentru mine, Iulia Șchiopu este ea însăși un miracol: încă mă miră la culme oamenii care fac mai multe lucruri și le fac la fel de bine, cu la fel de multă pasiune. Iulia Șchiopu pictează ca venită dintr-o altă lume și scrie pe măsură: de parcă ne-ar fi învățat limba necesară pentru a transmite modul ei de a vedea viața, dar fără a fi asimilat construcțiile pe care le folosim noi, clișeic și sărac, pentru a reda lumea și a ne-o povesti unul altuia. Continue reading
Page 84 of 136
Pe Flavius Ardelean l-am descoperit demult, pe vremea când eu scriam la Hyperliteratura, ocazie cu care m-am cam îndrăgostit de el o perioadă, recunosc acum nerușinată, până mi-am dat o teoretică palmă cu maturitate peste cap, și tot atunci i-am luat un interviu care îmi place și-acum (mai ales pentru că viața lui actuală contrazice afirmații făcute atunci, iar eu sunt, iar și iar, fascinată de oamenii care fac schimbări și își asumă creșterea, modificările și transformările). Chiar lumile lui, cele dintre copertele cărților care apar tot mai des în ultimii ani, sunt mereu în mișcare, alerte și colcăitoare într-un amestec de sens și rațional cu o dimensiune magică, întunecată, a cărei zvârcolire naștere atât haosul, cât și viața însăși. Continue reading