Universalitatea banalității și inerția în fața destinului

Stoner, scrisă de John Williams, a apărut în 1965, dar nu a fost cu adevărat băgată în seamă decât după 50 ani, când a devenit, într-un timp foarte scurt, un bestseller apreciat.

Am citit Stoner într-o perioadă ciudată în care îmi era greu să mă concentrez mai mult de 3 secunde, chiar dacă asta mi se întâmplă destul de rar. Probabil că, dacă aș fi citit orice altă carte, n-aș fi reușit să fiu atentă la detalii și n-aș fi dus-o până la capăt, dar mai ales cred că o altă poveste nu m-ar fi prins așa. Continue reading “Universalitatea banalității și inerția în fața destinului”

Cartea-oglindă și nenumăratele ei povești despre viață – „Femei”

Înainte să mă apuc să o citesc, mi s-a spus că-n cartea asta e vorba despre mult sex. Iar după ce am citit-o am zis că da, poate fi considerată o carte cu și despre sex, însă în cea mai mică măsură, pentru că în rest, cartea în ansamblu este despre orice altceva, numai despre asta nu; e despre sentimente și ocazionala lor lipsă, despre senzații și legătura acestora cu sentimentele, despre interacțiunea umană și necesitatea de a trăi cu sau fără apropiați, despre celebritate și momentele când aceasta decide să lumineze calea unui (până atunci) oprimat, despre mizerie și viața de zi cu zi, alături de toate provocările ei. Continue reading “Cartea-oglindă și nenumăratele ei povești despre viață – „Femei””

Cartea pe care o rescrii singur pe măsură ce o citești

Nu am citit niciodată cărți de dezvoltare personală, n-am vrut să-mi promită cineva că va fi minunat totul dacă accept că e bine când e bine și rău când nu-i bine, n-am vrut să trăiesc iluzia și dezamăgirea că nu îmi e nimeni de folos pentru problemele mele și că totul pică, la urma urmei, tot pe umerii mei. Am slăbit singurică, doar folosind constant întrebarea-cheie „chiar am nevoie de asta sau sunt doar plictisită și vreau să ronțăi?”, mai sar câte un episod de depresie pentru că-mi comunic, tot singurică, niște lucruri pentru care am nevoie de reamintire – toate acestea pentru că n-am suficientă încredere că poate un necunoscut (priceput, nu neg) să pretindă că mă cunoaște mai bine și că-mi poate face un hocus-pocus eficient. Continue reading “Cartea pe care o rescrii singur pe măsură ce o citești”