Necunoașterea binelui și răului propriei persoane, mereu în slujba altcuiva

Deborah Levy a început să mă intrige de curând, odată ce i-am citit Înotând spre casă (despre care am scris aici), și-așa am ajuns să comand și Lapte fierbinte, cartea care a apărut la editura Litera înaintea celei pe care eu am citit-o prima. Și mă bucur că le-am descoperit în această ordine, cred că am înțeles-o mai bine pe autoare astfel și sunt convinsă că, dacă începeam cu Lapte fierbinte, n-aș mai fi acordat niciodată o șansă scriitoarei pentru că probabil nu i-aș fi înțeles atât de bine universul și creația bazată pe o deznădejde și o dezorientare continue, care atacă în valuri și apar să sufoce cititorul, puțin câte puțin, până la acaparare. Continue reading “Necunoașterea binelui și răului propriei persoane, mereu în slujba altcuiva”

Înotând spre casă în fragilitate şi disperare continuă

O proză „stranie, insuportabil de tristă”, cum bine punctează The Washington Post, este acest roman scris de Deborah Levy şi apărut la noi în 2019 la editura Litera, în traducerea Irinei Negrea. O carte a cărei tristețe se insinuează în cititor ca o scrisoare de adio a unui om care își încheie socotelile cu viața și care dă mai departe, către cititorul întâmplător al biletului, senzația de inutilitate, fragilitate umană și disperare continuă. Continue reading “Înotând spre casă în fragilitate şi disperare continuă”