Dacă tot suntem în una dintre lunile cadourilor – cu sens, sper eu -, recomand să oferiți celor iubiți un filtru prin care să vadă altfel o parte dintre așezările urbane României: Cartea orașelor, volum coordonat de Andreea Răsuceanu, un foarte plăcut mod de a (re)descoperi ce și mai ales cine compune un oraș, fie el mic sau mare, și-n ce moduri.
Mi-a plăcut teribil cartea asta, plimbată de la Brașov la Oradea și citită când ici, când colo, pe alocuri pe drum, așa cum mi se pare că i se potrivește. Cred că și asta o face o carte atât de plăcut de citit: vocile foarte diferite, cu accentele puse parcă personal, intim, pe de o parte ezitant, de parcă autorii n-ar fi siguri că poveștile despre orașele lor merită să se strecoare și-n viețile altora, necunoscuții cititori. Un voyeurism cât se poate de inocent, într-un fel liniștitor, pe care-l recomand.
Cartea orașelor este inegală dacă o privim în ansamblu: dar nici nu avem motive să facem asta, nici nu fac o afirmație cu referire la calitate. Ci mai degrabă la ferestrele pe care le deschide fiecare autor, la străzile pe care alege să te împingă, lăsându-le pe atâtea altele deoparte. Unele proze de-aici sunt mai emoționante, altele mizează pe mituri urbane sau pe frânturi din niște povești pe care putem fi tentați să le vedem a se desfășura oriunde-n lumea asta. Dacă e să fim sinceri, știm că nu-i așa. Unele întâmplări și povești se pliază la perfecțiune doar pe anumite locuri și pe oamenii care au ceva de priceput din sensul lor.
Susține ancazaharia.ro pe Patreon. Cumpără cartea de aici.
