Raluca Nagy este cea care a scris Un cal într-o mare de lebede (2018) și Teo de la 16 la 18 (2021), iar în 2023 ne-a făcut surpriza plăcută de a publica non-ficțiune în imprintul n’autor al Editurii Nemira: Despre memoriile femeii și alți dragoni, o carte care mie mi s-a părut mult mai prietenoasă cu cititorul obișnuit decât romanele și de care mi-am dat seama că aveam mare nevoie abia citind-o.
Rezumat
Despre memoriile femeii și alți dragoni se concentrează pe cei aproape doi ani petrecuți de autoare în Vietnam – criza mondială declanșată de pandemia de Covid și alegerile personale au ținut-o acolo mult mai mult decât cele câteva luni plănuite inițial.
Însă această incursiune personal-profesională nu se rezumă doar la spațiul vietnamez, căci cartea este prilej de rememorare a copilăriei de la Cluj, a studenției de la București, a plecării la Bruxelles și-apoi în alte colțuri ale lumii, precum Japonia ori UK.
Recenzie
Cum spuneam în introducere, abia citind-o mi-am dat seama că aveam mare nevoie de cartea asta. Spun acest lucru pentru că mi-a devenit rapid o sursă fascinantă de informații privind contraste și paradoxuri pe care autoarea le observă în călătoriile și șederile ei în lume, iar ce m-a captivat cu adevărat a fost faptul că a îmbinat observațiile care duc în sfera profesionistă, deci cele făcute în calitate de antropolog care nici în timpul liber nu poate îndepărta această a doua natură a sa, cu cele ale unui simplu turist român în context global.
Dacă n-ați citit-o deja, sunt curioasă dacă vă va surprinde faptul că criza sanitară mondială are efecte surprinzător de asemănătoare cu comunismul pentru autoare. De fapt, e o discuție amplă și nuanțată aici, însă o recenzie nu e locul pentru dezbaterea asta, e ceva ce trebuie experimentat de fiecare cititor în tihnă și pe o bază alcătuită din cunoștințele și experiențele dobândite la prima mână.
Reactualizarea continuă a noțiunii de (a)casă este portița prin care pătrundem într-o discuție interesantă despre limbaj, repere culturale și cum totul poate deveni „o lecție supremă de umilință” (pag. 30), memorie și asocierile pe baza cărora funcționează aceasta („neînțelesul unei limbi și imposibilitatea de a o vorbi poate stimula memoria, amintirea unor experiențe legate de asta în copilărie”, pag. 49), contraste și paradoxuri („impresia continuă că totul e pe dos”, pag. 30), literatura care salvează, frică ori libertate (cât de mult sau puțin ne trebuie pentru a trăi mulțumiți, cu lejeritate).
Ce știu sigur este că Despre memoriile femeii și alți dragoni intră pe lista acelor cărți pe care le fac cadou oamenilor care dețin foarte multe certitudini despre lumea din jur și care se raportează cu furie și lipsă de logică la orice ține de alteritate. Pentru că mi se pare că (și) din cartea asta poți învăța despre cum să-nveți despre tine citind despre alții. Iar această abilitate nu e deloc puțin lucru.
Nu vreau să zic vorbe mari, ceva despre cum noua carte a Ralucăi Nagy te poate face un om mai bun, dar cred că sunt șanse uriașe să fie așa. Dacă o citești și descoperi ceva blândețe, înțelegere și curiozitate în tine, felicitări!
Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI.
Leave a Reply