Deziluzie. Visul american, corupția și misticismul religios nigerian

Am ținut Foreign Gods, Inc. în bibliotecă vreo câțiva ani până să mă apuc de ea, asta și pentru că nu știam nimic despre roman, a fost parte dintr-o serie de cumpărături impulsive făcute la Antic ExLibris și-am luat-o cu aceeași superficialitate cu care îmi aleg, probabil, jumătate dintre cărțile care-mi trec prin mână: copertă bestială, titlu care intrigă, o copertă a patra foarte promițătoare. 

Foreign Gods, Inc. a apărut la Soho Press în 2014 și e scrisă de Okey Ndibe, cetățean american cu origini nigeriene, din ce am dedus de pe Google. La noi nu s-a tradus (încă), dar mi-ar plăcea să am eu onoarea, ar fi un exercițiu care m-ar entuziasma peste măsură.

Demascarea realității visului american

Ike, protagonistul romanului, e un nigerian sosit la studii în SUA; deși student impecabil, chestiunea accentului pe care îl are îi închide orice ușă profesională odată ce termină studiile și caută jobul visat. I se reproșează că nu vorbește “proper English”, e victima constantă a rasismului (chiar și din partea soției) și prejudecăților, așa că și la mai mult de un deceniu după absolvire face singurul lucru care i se permite: lucrează ca taximetrist în mai multe orașe americane, trimite bani acasă, celor cărora nici măcar nu știe cum să le explice viața lui actuală, începe să bea peste măsură, devine dependent de jocuri de noroc.

În acest amalgam de necazuri, neajunsuri și nefericiri, un sâmbure de speranță ce devine obsesie: o acțiune riscantă, dar care l-ar îmbogăți peste noapte. Și nu exagerez când folosesc cuvântul „obsesie”: Ike recitește articolul care i-a dat ideea până face franjuri revista, revine la el ca la o doză de substanță care să-l transporte în alt univers, visează la cum arată scrisul de mână al omului care i-ar semna cecul ce l-ar scoate din starea care îl chinuie. Dar are nevoie de bani ca să poată ajunge în postura de a face acțiunea respectivă și, oricât ar încerca, veniturile nu-i permit să plătească și chirie, și facturi, și biletul de avion, iar de fiecare dată când strânge câțiva bani ajunge să îi joace, mereu absolut convins că de data asta i se schimbă norocul și își înmulțește cei o mie, două de dolari, însă rămâne și fără ei, iar și iar.

Probleme care nasc altele

O problemă care decurge din cele de mai sus: viața amoroasă a lui Ike se transformă într-o fugă după posibilitatea ca sufletul-pereche să îi poată oferi un green card (permis de rezidență permanentă în SUA) prin căsătorie. Mai trist de-atât, din experiențele sale romantice învață „o lecție: că un bărbat care fuge simultan după iubire și un green card trebuia să se împace cu faptul că soția ideală rămânea de neatins” (p. 31, traducerea mea).

Astfel, ajunge căsătorit cu o agresoare care îl supune reducționismului rasial, căci Queen Bee îl insultă în mod repetat spunându-i „Zulu” (el fiind nigerian, repet), dorindu-și să-l degradeze și nefăcând altceva decât să-și scoată în evidență preconcepțiile și limitările privirii occidentale aruncate asupra detaliilor și diversității ce țin de continentul african.

Demascarea corupției 

Când Ike reușește să ajungă, în sfârșit, în țara-mamă, se izbește de la început de corupția care și cititorului român îi va aduce aminte de anii 1990 de la noi, poate chiar 2000: rânjetul atotputernicului vameș care știe că te poate salva sau te poate distruge atunci când îți pretinde mită. Și oferită-n grabă, să nu fie ținut pe loc din a acumula cât mai eficient. Fiind însă în situația explicată mai sus, Ike nu poate să riposteze așa cum îi cere spiritul american, a păstrat urme de teamă și obediență care îi servesc, într-adevăr, în Nigeria, atât la sosire, cât mai ales la plecare.

Misticismul religios nigerian & dumnezeul capitalist

Acasă la mama sa, pe care nu a mai văzut-o de un deceniu, Ike e prins la mijloc în lupta dintre cei doi poli religioși ai comunității. Pe de o parte e reprezentantul credinței locale, care se întâmplă să-i fie și rudă, și care e totuși prietenos și deschis, deși majoritatea lucrurilor pe care le spune sunt puternic influențate de zeitatea pe care o slujește.

De cealaltă parte e preotul așa-zis creștin, un om cel puțin discutabil pe multe planuri, un individ care se umflă ca o căpușă ce aproape că suge și viața din enoriașii emaciați pentru a le fi mulțumit dumnezeul, mă rog, reprezentantul acestuia în comunitatea care îl primește cu dragoste și-l susține cu admirație, fără suspiciunea și ironia pe care le manifestă Ike, spre intensa dezaprobare a mamei sale, înfocată practicantă chinuită de suspiciuni alimentate tocmai de preotul lacom și profitor: rudele vor să îi omoare fiul, așa cum i-ar fi ucis și soțul, dumnezeu e salvarea, dumnezeu vrea să-i fie bine lui Ike și să se bucure de milioane și milioane, dar trebuie să investească întâi, după cum zice și preotul, chiar în buzunarul popii.

În loc de concluzie

Nu a fost tradusă Foreign Gods, Inc., dar v-aș recomanda să nu o ignorați dacă o întâlniți și o puteți citi în engleză, mi se pare o lectură bună nu numai pentru cum demască și detaliază realitatea visului american în contemporaneitate, ci și pentru felul în care denunță corupția nigeriană și, în același timp, analizează în contrast, printr-o luptă aberantă pentru putere, control, lăcomie și bani, religia tradițională locală și așa-zisul creștinism, niște detalii locale în economia romanului, însă general valabile, din nefericire, încă și azi. Plecat din Nigeria și depășind astfel credințele arhaice, Ike are un nou zeu, nicidecum mai puțin periculos: banul, pentru care e dispus să facă orice. Și – spoiler! – va ajunge să regrete.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt. Dacă recomandările mele de carte ți se potrivesc și îți plac cărțile pe care le descoperi cu ajutorul meu, susține proiectul independent ancazaharia.ro abonându-te pe Patreon.