„Epocile globalizării: geografie, tehnologie și instituții”

Dintre cărțile esențiale pentru lumea în care trăim exact acum și pentru speranța unei abordări care să nu fie autodistructive în ceea ce ne privește ca societate globală eterogenă, recomand Epocile globalizării: geografie, tehnologie și instituții, de Jeffrey D. Sachs, apărută la Editura Corint Istorie în traducerea din engleză realizată de Anca-Ana-Maria Moise.

Epocile globalizării: geografie, tehnologie și instituții e ca o întoarcere la lecțiile esențiale despre lume din școala generală și poate liceu, o recapitulare a trăsăturilor geografice caracteristice Terrei, a istoriei care ne-a adus, cu bune și rele, în punctul în care suntem astăzi, precum și contextul atât de necesar pentru a înțelege globalizarea așa cum este, un fenomen de care nu ne putem dezice, unul care a început odată cu dezvoltarea oamenilor și cel de care depinde bunăstarea noastră ca specie pentru care a venit demult momentul să se trateze cu mai multă responsabilitate – și nu doar pe sine, ci și mediul înconjurător, cu tot ce-l alcătuiește.

Epocile globalizării: geografie, tehnologie și instituții este o serie de trei prelegeri susținute de autorul care ulterior le-a transformat în cartea pe care sper să vă conving astăzi să o citiți.

Jeffrey D. Sachs este specialist în economie, profesor universitar și la momentul publicării cărții de față deținea mai multe funcții în instituții și organizații relevante la nivel mondial. Aș mai menționa aici și faptul că a fost consilier special pe lângă trei secretari generali ai ONU și a figurat de două ori în top 100 al celor mai influenți lideri mondiali.

Pornind de la provocările aduse în prim-plan de pandemia de Covid-19, Jeffrey D. Sachs enumeră și apoi detaliază în legătură cu cele șapte epoci ale globalizării pe care le-a avut istoria noastră, trecând totodată și prin beneficiile de necontestat ale acesteia, precum și prin dezavantaje și consecințe nefaste, amintind de pandemii și epidemii care au precedat Covid-19, cel care unora li s-a părut un plan diabolic orchestrat de cineva cu interese ascunse și care n-au mai luat în calcul că toată evoluția umană a presupus și piedici și pericole uriașe, dar pe care tot deschiderea către ceilalți le-a rezolvat, precum și felul în care acestea au modelat lumea, dar și un scurt exercițiu de imaginație privind ce ar putea însemna pentru noi toți o închidere a granițelor pe termen lung.

„Globalizarea permite ca o parte a lumii să învețe de la alta”, spune Sachs la pagina 15, și insistă pe faptul că această carte „nu va oferi răspunsuri simple sau antidoturi” pentru neajunsuri sau amenințări (p. 16). Și eu sunt de acord, nu există soluții minune și în orice caz nu unele rapide, dar mai cred cu tărie în faptul că educația și informarea continuă pot să ne ajute să dăm naștere unui context care să ne permită să putem acționa spre bunul nostru interes ca parte constitutivă a acestei lumi, fără a mai fi manipulați și folosiți, devenind astfel mai de încredere pentru noi înșine, în primul rând, și responsabili cu cei pe care suntem în măsură să îi ajutăm să se ridice.

În prezent, prevenția bolilor nu reprezintă singurul domeniu în care cooperarea globală este vitală. Conlucrarea pe plan mondial dintre instituții este necesară și în cazul multor altor preocupări urgente, printre care controlul schimbărilor climatice provocate de om, conservarea biodiversității, controlul și inversarea poluării masive a aerului, a solului și a oceanelor, utilizarea adecvată și administrarea internetului, neproliferarea armelor nucleare, evitarea migrațiilor forțate în masă și provocarea permanentă la care suntem supuși pentru a evita sau a pune capăt conflictelor de diferite intensități. Toate aceste probleme trebuie abordate într-o lume care este prea des divizată, neîncrezătoare și distrasă (…)”. (p. 15-16)

Sachs demonstrează cum totul este interconectat, planeta noastră fiind un șir de interconexiuni „de natură tehnologică, economică, instituțională, culturală și geopolitică” și incluzând „interacțiunile dintre societățile din întreaga lume prin intermediul comerțului, finanțelor, întreprinderilor, migrației, culturii, imperiilor și războaielor” (p. 19). 

Mai mult, autorul arată și cum toate epocile pe care le-a traversat umanitatea au fost ale globalizării, cum istoria noastră e alcătuită dintr-o serie de căutări (forțate sau voluntare) de locuri mai prielnice, de condiții mai bune, de soluții pentru probleme medicale, sociale și nu numai, toate traducându-se în relații cu alte popoare, în mișcări de populație dinspre o zonă spre alta, în rafinarea diplomației pentru atingerea scopurilor cu beneficii reciproce. Dezvoltarea aceasta, arată Sachs, a atras și conflict – din nefericire, acesta a fost inevitabil, însă argumentează pentru o lume care, fiind mai dezvoltată astăzi decât a fost vreodată în trecut, prezintă semnele pentru a putea fi mai înțeleaptă.

Suntem martorii unor schimbări cum strămoșii noștri n-au trăit, iar evoluția accelerată este una dintre acestea. Citind cartea lui Sachs, aproape că avem senzația că „timpul nu mai are răbdare”, dată fiind aglomerarea de invenții și tehnologii care grăbesc tot mai mult stilul de viață și națiunile spre un punct care, cel puțin uneori, pare să fie final.

Tranziția spre viața urbană, adoptarea agriculturii la scară largă și creșterea productivității prin tot felul de mecanisme, educația, acestea sunt doar câteva dintre elementele specifice pe care le putem identifica drept semne și totodată motoare ale dezvoltării. 

Putem citi Epocile globalizării: geografie, tehnologie și instituții și pentru a înțelege discrepanțele din dezvoltarea de acum câteva milenii dintre Americi, pe de o parte, și Eurasia, de altă parte. Putem citi pentru a pricepe rostul geografiei în bunăstarea unei țări sau a unui spațiu specific, precum și cel al apei (cu statistici și explicații clare privind beneficiile). Pe lângă toate acestea, pe lângă tot ce știm, autorul aduce în atenție și versiuni ale unor teorii încă discutate și analizate de specialiștii care nu s-au pus de acord (privind perioadele exacte ale Marii Dispersii din Africa, de exemplu).

Se vede, așadar, că dezvoltarea e tot mai accelerată pe măsură ce trece timpul, globalizarea fiind o poveste despre evoluție inimaginabilă, riscuri uriașe și câștiguri pe măsură, precum și declin, schimbarea generând mereu noi inegalități la nivel global, una care duce la noi conflicte. Azi, lumea noastră a devenit multipolară, iar odată cu ea apar și noi și noi provocări pe care nu suntem cu toții pregătiți să le înfruntăm.

Singurul lucru care nu mi-a plăcut este faptul că ilustrațiile și figurile din această ediție în română sunt atât de mici, încât detaliile fine și esențiale se pierd (la pagina 75 e cel mai potrivit exemplu), ceea ce le face facil de studiat numai cu lupa (cred, n-am încercat pentru că n-am lupă).

Am admirat faptul că autorul nu se sfiește să fie critic cu direcția în care o apucă Statele Unite ale Americii – și vreau să ne amintim de faptul că această carte a apărut în 2020, deci înainte de delirul politic actual. Dar, apropo de viziunea lui Sachs din 2020, țin neapărat să vă dau un spoiler: a intuit corect multe lucruri în privința cărora avertiza în carte, semn că își cunoaște și meseria, și țara, precum și natura umană, iar astfel a știut că există teren și material pentru populism și instaurarea unor măsuri aberante de teama unor dușmani imaginari, previziuni pe care administrația americană actuală le confirmă, din nefericire, tot mai mult cu fiecare zi. Citind Epocile globalizării: geografie, tehnologie și instituții putem, consider eu, să mai învățăm cum să ne salvăm înainte de a fi prea târziu.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI. Dacă recomandările mele de carte ți se potrivesc și îți plac cărțile pe care le descoperi cu ajutorul meu, susține proiectul independent ancazaharia.ro abonându-te pe Patreon.