„Primăvara la Bug. O poveste nespusă despre deportarea romilor în cel de-al Doilea Război Mondial”

Primăvara la Bug este un volum de memorii scris de Mircea Tănase, tatăl activistului Gelu Duminică, și publicat în 2025 la Editura Hyperliteratura. Cartea redă o bună parte din istoria familiei: viața bună pe care o aveau în Basarabia, plecarea spre România, greutățile și reușitele de aici, precum și deportarea, lipsurile și evenimentele traumatizante, revoltătoare și aberante asociate cu al Doilea Război Mondial.

Primăvara la Bug se citește ca o poveste spusă de un bunic sincer, care relatează și bunele, și relele, își asumă faptele și nu încearcă să poleiască un adevăr care este, în mare parte, și pur subiectiv, iar în rest este completat de o realitate istorică ale cărei victime n-au putut sau n-au știut să își apere drepturile și istoria, fiind în mod constant și violent reduse la tăcere de majoritari. În acest sens, Primăvara la Bug este și un document ce poate ajuta la repoziționarea de partea corectă a istoriei, mai ales în contextul mondial actual.

Mircea Tănase, cel care ne povestește despre familia sa, este ultimul născut și printre puținii apăruți pe lume în România, așa că o parte a istorisirilor provin din ce a aflat, crescând, de la rudele sale. În Comrat, în Basarabia, tatăl său fusese „unul dintre cei mai bogați țigani din sat” (p. 9), deși se muncea mult, pe toate planurile, pentru acest statut:

„Viața era liniștită și chiar frumoasă, fără grija zilei de mâine, pentru toți aceia care știau s-o rostuiască. Trebuia să muncești și iarna, și vara pentru a le avea pe toate. Mama și cei trei frați ai mei – Anica, Francu și Gheorghe – știau întotdeauna ce au de făcut pentru că îi îndruma tata, despre care se spunea că era un om gospodar cu multă pricepere.” (p. 10)

După ce o întorsătură de situație schimbă viața întregii familii, care o ia pe un drum pe care cam toți îl presimt a fi la limita fatalității, aceștia ajung în România și iau totul aproape de la zero. Mutarea la Galați reprezintă o lume nouă pentru toată familia, cu excepția mamei, ea fiind cea care i-a „corupt” cu promisiuni de vieți și mai bune pentru toți. Aici, sinceritatea și bunătatea le fac repede rost de prieteni buni și de oameni de încredere, cu care se înconjoară repede și pe termen lung.

Ce mai este important de menționat – pentru că nu vreau să se plângă cineva de spoilere – e faptul că familia despre care vorbim este una fără carte, ceea ce nu-i împiedică să fie oameni excepționali, deopotrivă buni și răi, ca noi toți; mai mult, doar fiul cel mic, chiar cel care scrie cartea de față, e școlit. Cum spuneam, asta nu constituie o piedică pentru dezvoltare: e de lăudat spiritul antreprenorial al lui Ivan și e emoționantă înțelepciunea cu care își tratează fiica, în primul rând, dar și pe ceilalți.

În 1939 se naște autorul cărții, tot atunci începe și al Doilea Război Mondial, iar cei dragi lui încep să cunoască „necazul și sărăcia”, fiind victimele unei vânători continue:

„Dacă toate familiile de țigani, cu mic, cu mare, plecaseră care-ncotro de frica evenimentelor din acel an, asta nu însemna că prigoana pornită împotriva lor cu atâta înverșunare îi scăpa de Bug. Erau vânați peste tot, pe străzi, în hanuri, în afara orașului, unde țiganii corturari trăiau în comunitățile lor adunați cu sutele, copii, femei, bărbați, tineri și bătrâni, și duși în lagăre improvizate și împrejmuite cu sârmă ghimpată, păzite cu strășnicie de poliție, jandarmi cu câini și de armată. Iar la două-trei zile pleca din gara largă câte o garnitură cu vagoane pentru vite, cu destinația Transnistria, încărcată cu țigani din România.” (p. 99-100)

Sunt abordate și cerșetoria (ca stil de viață pentru unii, cu tot cu rădăcinile ei), și faptul că unii romi se dezic de ceilalți și îi ocolesc – veți găsi aici niște explicații pertinente, cu sens chiar și pentru cei mai avizi căutători de nod în papură dintre noi. Dar avem șansa să înțelegem și o parte mai puțin discutată a istoriei noastre, să conștientizăm legile strâmbe și oricum aplicate discreționar ce au lăsat loc de abuzuri (noaptea, sora lui Mircea Tănase și copilul ei mic sunt luați de persoane înarmate și deportate la Bug, acolo unde eventual au murit mii de oameni, deși legea nu permitea asta).

Din acest punct, pe măsură ce tânăra și bebelușul ei se îndreaptă spre destinație, realitatea cărții devine tot mai sumbră și apăsătoare: urmează morți și tratamente inumane, romii sunt adunați și trimiși în lagăre, unde au de înfruntat păduchi, tifos, frig și foame, iar cei rămași ajung exploatați. Se menționează și canibalismul din lagăre, ceea ce inevitabil m-a dus cu gândul la o altă carte pe care insist să o citiți, Sfârșitul lumii e un tren, de Daniela Rațiu, despre care am scris aici.

Ce demonstrează punctual cartea asta, dincolo de toate meritele sale de document, e faptul că arată că da, sigur că există romi problematici, nu cred că a susținut cineva vreodată că nu ar fi. Așa cum există oameni problematici în absolut toate națiile, etniile și în alte comunități mici și mari, religioase sau nu. Natura umană are rateurile sale, iar ele – știm dacă am ieșit măcar o dată din casă-n lumea reală – nu țin cont de culori ale pielii, limbi vorbite sau alte caracteristici pe baza cărora decidem să discriminăm și să perpetuăm ignoranța mascată drept atotcunoaștere. Și mai demonstrează, printr-un lung șir de exemple, că între-adevăr „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă”.

Cred cu tărie că Primăvara la Bug poate să mai repare din răul constant care se petrece în societatea noastră, educându-ne poate chiar fără să își propună altceva decât să relateze despre niște vieți duse așa cum s-a putut, cum facem toți, și chinuite – așa cum li se întâmplă ciclic în istorie celor pe care îi condamnăm în moduri iraționale și jenante pentru noi, ca specie.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI. Dacă recomandările mele de carte ți se potrivesc și îți plac cărțile pe care le descoperi cu ajutorul meu, susține proiectul independent ancazaharia.ro abonându-te pe Patreon.