Există un loc pentru fetele pe care nu le mai vrea nimeni, iar acela e Idlewild. Un internat cu fete care amintesc de cele din liceul cu modele din a doua carte a lui Alexandru Voicescu, Fata de la Nord de ziuă, despre care am scris aici. La fel ca la el, Simone St. James foloseşte un teren feminin, delicat şi sexualizat, prin urmare extrem de ofertant, pentru a contura o poveste în care simbolul feminin poate fi şi victimă, şi călău, vrăjitoare şi element component al vrajei, dar şi principalul afectat de magie. Fetele din Idlewild sunt naive şi cuminţi, dar întinate înainte de vreme de forţe nesupuse lor şi-aduse la internat de parcă ar fi aruncate după ce au fost folosite şi stoarse de umanitate, dar îmbibate cu ruşine şi frică. Continue reading
Page 78 of 136
Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice) a apărut în 2020 la editura Humanitas, în colecţia Humanitas 821.135.1 – scriitori români contemporani. O colecţie excelentă de prozatori români, din care am apucat să citesc doar jumătate dintre apariţii, dar pe care vreau să o deţin şi citesc integral, la fel ca N’Autor-ul editurii Nemira, o altă declaraţie de dragoste şi susţinere făcută de o editură autohtonă scriitorilor contemporani.
Nimic mai potrivit ca şi cartea lui Mihail Vakulovski să se numere printre aceste titluri, alături de Trilogia sexului rătăcitor ori Teoria apropierii, ca să amintesc doar două dintre cele care mi-au plăcut foarte mult, reafirmând astfel că vorbim despre unul dintre acei scriitori care trăiesc literatura cum respiră, fac poezie din ce există în ei şi în jur, nu îşi propun să realizeze ceva anume, să scrie într-un mod care să impresioneze cititorul sau criticul, „după reţetă”, ci dau din ei exact ce şi cât au, tot din cine sunt, căci ei funcţionează altfel decât restul oamenilor şi-s literatură unde alţii sunt doar umplutură sau ură. Continue reading
Există dureri individuale care ne modelează din primele zile de viaţă şi ne desenează subtil un traseu pe care o vom apuca mai târziu, dar există şi dureri comune, de grup, ale naţiilor care au trecut prin mari dezastre împreună, aşa cum e cazul popoarelor aflate sub ocupaţie vreme îndelungată sau prinse în războaie în care au fost mai mereu fie în tabăra învingătorilor, fie a victimelor îndurerate. Poate că din astfel de mari drame şi dureri pornesc firele care se prind de oameni şi îi leagă în necazurile lor personale, mici, în tragedii de familie, trădări şi secrete, ilegalităţi şi multe altele. Poate că din astfel de mari drame şi dureri se naşte o carte ca Refugiaţii lui Viet Thanh Nguyen, apărută în colecţia musai a editurii ART în 2018. Continue reading
ne îmbrăcăm de citit la terăsică?
Noul articol din Revista Golan
Noul articol din Dilema veche
Citește cel mai nou articol pe care-l semnez în Dilema veche, în dosarul „Ipocrizia, un viciu social”, intitulat „Frica de sărăcie”.
