Posted on

Hăul care se cască între doi oameni – Sunset Park

Pe Paul Auster îl admir È™i-l citesc cu excepÈ›ională atenÈ›ie, sorb fiecare cuvânt È™i mă bucur că mă face să mă simt, de absolut fiecare dată, într-un acasă pe care poate că nu l-am văzut È™i nu l-am trăit niciodată, dar pe care îl percep în totalitate aÈ™a cum, sunt convinsă, vrea să-l transmită autorul – aÈ™a a fost când am citit Trilogia New York-ului È™i Leviatan.  Continue reading “Hăul care se cască între doi oameni – Sunset Park”

Posted on

M-am scufundat în proza Sylviei Plath ca într-un ritual de purificare

Pe Sylvia Plath o am în casă de câțiva ani, am admirat-o È™i chiar adulmecat-o de la distanță în tot acest timp, însă nu am avut acel ceva necesar pentru a pune mâna pe carte È™i a o păstra acolo până la ultima pagină. Cum mă È™tiÈ›i, cred cu tărie că trebuie un anume moment pentru fiecare carte, iar când cele două nu se sincronizează, ori nu citeÈ™ti, ori nu-È›i place o carte care, altfel, ar fi-n topul favoritelor pe Goodreads. Continue reading “M-am scufundat în proza Sylviei Plath ca într-un ritual de purificare”