Pe Radu Găvan l-am descoperit demult, în perioadele mele de convingere (bazată pe necitirea autorilor români contemporani) că „la noi” nu se scrie „ca la ei”, că noi nu vrem și nu putem, că ne lipsește complexitatea și o viziune non-duală asupra lumii. M-au contrazis din plin cărțile pe care le-am tot citit de atunci și care m-au câștigat drept „ambasador”, că tot e țara inflamată la auzul acestui cuvânt.

I-am citit noua carte și, eșuând să îmi leg ideile într-un fel din care să rezulte o recenzie, am preferat să-l las pe autor să ne (re)introducă în lumea unde diavolii au sentimente și se plimbă printre noi, înconjurați și ei de lupi moraliști. Continue reading