Tu ce citești azi?

Tag: Humanitas Fiction (Page 2 of 4)

Viața ca o continuă implorare. „Apa lacului nu e niciodată dulce”, Giulia Caminito

Apa lacului nu e niciodată dulce a apărut în original în 2021 (același an în care a câștigat Premiul Campiello și a fost finalist la Strega), iar la noi a fost tradusă în 2023 de Oana Sălișteanu pentru editura Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei. Este, fără dubii, romanul cu care autoarea italiană Giulia Caminito i-a cucerit pe cititorii din România care au comparat-o fie cu Elena Ferrante, fie cu Beatrice Salvioni. În orice caz, forța de a nara despre creșterea și dezvoltarea fetelor din zone compromise, cu un viitor ce pare deja stabilit, este ceea ce au în comun cele trei autoare.

Continue reading

Proza scurtă „vicleană și subversivă” din „Haide, zboară odată”

Am vrut să citesc Haide, zboară odată imediat după ce am văzut recomandarea lui Mihail Vakulovski din Revista GOLAN. Și m-am simțit captivată iremediabil de la prima pagină, uimită să descopăr subiecte și acțiuni mai degrabă tabu din punct de vedere al corectitudinii politice și câteva dileme etice explorate din plin în niște proze cu adevărat scurte, intense, fără un cuvânt „de umplutură”, ca niște shoturi puternice. Continue reading

„Anihilare”. Blândețea nebănuită a lui Houellebecq

După anii mei de îndrăgostire perpetuă de Michel Houellebecq, timp în care mi-am hrănit fascinația cu cărțile lui, am ajuns la Anihilare mai ales pentru titlu, că pasiunea mea se mai potolise, însă fără a se răci de tot. Speram ca focul să se reaprindă, așa cum știm din romane și filme despre iubirile din tinerețe, însă primele sute de pagini m-au dezamăgit, enervat și frustrat. După care s-a produs explozia și m-am trezit la final plângând în hohote, cu pisica uimită în brațele mele și cu mesaje trimise tuturor celor cărora le împărtășisem doar opinia inițială. Acum ziceam: uită tot ce am spus de Houellebecq ăsta nou, trebuie să citești cartea!

Continue reading

« Older posts Newer posts »

© 2026 ancazaharia.ro

Theme by Anders Noren — Up ↑