De Editura ZYX Books m-am îndrăgostit de la prima carte citită, Cum să înfrunți un dictator: lupta pentru viitorul nostru, de Maria Ressa, despre care am scris aici. Așa că n-am ezitat când a apărut Căldura te va ucide prima: viața și moartea pe o planetă pârjolită, de Jeff Goodell, în traducerea din engleză a lui Horia Ghibuțiu, mai ales că-n ultima vreme trag tot mai mult spre non-ficțiune, iar încălzirea globală și grija pentru mediu în general se numără printre prioritățile mele, teme despre care încă învăț și sper să o fac continuu. Și cu folos pentru mine și planetă.
Cartea de față are 14 capitole care ne poartă de la povestea personală a autorului la cele ale altora, localnici sau imigranți, din zone familiare sau exotice, fiecare experimentând diferit – și totuși atât de unitar, în ansamblu – schimbările climatice. Unii trăiesc în căldură, alții mor, majoritatea au de-a face cu situații care pun presiune pe ei, care sperie și neliniștesc și, în cele din urmă, amenință viața așa cum o știm. Și cum o putem trăi.
În Căldura te va ucide prima: viața și moartea pe o planetă pârjolită sunt multe lucruri pe care le știam sau intuiam, dar și mai multe cele de care nu aveam idee sau pe care, oricât de la îndemână, nu le luasem până acum în calcul. Cum ar fi faptul că există și ființe care se bucură de încălzire (omizile care își ucid agenții patogeni din corp, viermii care eclozează în gurile somonilor morți). Până acum nu mă gândisem la ce fac peștii când se încinge vremea, de exemplu. Și nici nu mă gândisem la cât de cinică este realitatea sărăciei din încă un punct de vedere: în cazuri de vreme extremă, sărăcia, deci lipsa resurselor, mijloacelor și-a informației, ajunge să fie sinonimă cu moartea. Cum să fie zonele sărace mai afectate de căldură? Ei bine, se poate, și chiar are sens odată ce citești cartea lui Joe Goodell. La fel cum simpla adaptare (a te îmbrăca mai subțire sau mai gros, a te răcori într-un spațiu dedicat, a-ți pune un aer condiționat mai performant) nu este o opțiune pentru toată lumea.
Arderea combustibilului fosil, responsabilitatea noastră legată de nivelul de CO2 din atmosferă, incendiile de vegetație, efectele schimbărilor climatice din punct de vedere al migrației, ceea ce determină schimbări în lanț pe o mulțime de planuri (social, economic, politic), distrugerea sistemului alimentar global, confuziile pe care le facem în relația apă-căldură, reacția diferită a femeilor la căldură, mecanismele insolației, toate acestea și multe altele sunt aspecte pe care cred că trebuie să le analizăm, să le înțelegem, înainte de toate, și să le descoperim mai în detaliu (și) în cartea lui Goodell.
O secțiune pe care vreau să o scot în evidență în mod special este cea despre țânțari (care merg tot mai spre nord și sunt teribil de periculoși, deși cu adevărat sunt doar câteva specii din cele peste 3000 existente), căpușe (care urmează căldura și înaintează cu 48 de kilometri spre nord în fiecare an) și lilieci, toate acestea fiind responsabile de unele dintre cele mai înfiorătoare boli, unele fără tratament. O alta privește importanța limbajului în a defini (și) această realitate și de a găsi metode de a-i combate efectele mortale.
Am apreciat, probabil din cauza vreunei rămășițe de scepticism atroce, faptul că autorul nu lasă senzația că ar încerca să ne convingă de ceva, nu militează, nu exagerează. Prezintă experiențe personale, pe de o parte, și date științifice, de altă parte; o face metodic și organizat, reflectând asupra unor posibile soluții, fără să ceară ferm să ne oprim cu toții din ce facem ca să salvăm planeta. N-aș fi considerat exagerată nici măsura asta, dar cred că pe sceptici îi va ajuta să nu se simtă trași la răspundere, constrânși sau, vai!, obligați să distrugă Pământul ceva, ceva mai puțin decât până acum.
Mi se pare util, de asemenea, faptul că aflăm explicațiile unor termeni relevanți pentru o discuție de profil, cum ar fi zona de optim, dom de căldură, albedo, boli transmise prin vectori sau barieră termică, printre multe altele. În plus, cartea are la final un glosar de termeni relevanți, precum și note și o bibliografie selectivă din care am ales deja o listă întreagă de cărți pe care să le cumpăr și să le citesc în continuare, pentru aprofundare.
Am adorat dimensiunea socială a cărții, pe care nici nu știu dacă și-a propus-o Jeff Goodell. Faptul că subliniază deseori, pe parcursul cărții, despre grupurile vulnerabile și realitățile lor dure, deseori încheiate tragic. Și totul într-un limbaj prietenos, cel de specialitate fiind rareori folosit și oricum foarte bine explicat. Și asta, dacă era nevoie de o dovadă în plus, face din Căldura te va ucide prima: viața și moartea pe o planetă pârjolită una dintre cele mai bune și utile cărți pe care le-am citit anul acesta, una pe care o voi da mai departe cu fiecare ocazie, scepticilor și convinșilor, pentru o picătură de informație în plus într-o mare de teorii ale conspirației care nu fac nimic decât să ne acorde temporar falsa liniște a ignoranței.
Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI.
Leave a Reply