Cred că soarta alegerilor de la noi ar fi putut fi alta dacă printre lecturile obligatorii s-ar fi numărat, vreo câteva generații sau măcar una, o carte precum cea a Mariei Ressa, Cum să înfrunți un dictator: lupta pentru viitorul nostru. Și mai cred și sper că cititorii acestei cărți n-ar putea vota extremismul și naționalismul aberant, ilogic și-n cele din urmă dăunător tuturor. N-am de unde ști cum ar fi fost de fapt. Pot doar să vă recomand această carte și să trăiesc cu convingerea pe care mi-a lăsat-o: că informația și educația sunt printre cele mai valoroase posesiuni personale.

nemira.ro

Cum să înfrunți un dictator: lupta pentru viitorul nostru a apărut în original în 2022, iar la noi, la editura ZYX Books, doi ani mai târziu, în traducerea din engleză realizată de Mona Dîrțu, cu o prefață elocventă de Amal Clooney.

Imediat după ce am ajuns la finalul ei, mai demoralizată decât aș fi estimat pe parcurs, am tot zis așa celor din jur: dacă e să citești o singură carte de non-ficțiune anul acesta, fă cumva să fie aceasta! N-am găsit, în lecturile mele recente, o analiză mai pertinentă și complexă a societății globale în raport cu politica versus internet și social media, iar perspectiva autoarei cred că ne poate aminti despre o serie de adevăruri dure pe care tindem să le ignorăm și care, în cele din urmă, se pot întoarce tragic împotriva noastră – a noastră ca indivizi, dar și ca populații legate administrativ-teritorial.

Context

Maria Ressa s-a născut în Filipine, de unde a plecat în SUA de mică, urmându-și mama și rupându-se de o parte a familiei; chiar dacă SUA au format-o, la maturitate a ales să se stabilească în țara de origine și să practice jurnalismul, muncă pe care a făcut-o și o face cu dedicare absolută, chiar cu prețul vieții personale și, poate, al libertății.

Prima parte a cărții acoperă copilăria în Filipine, precum și dezvoltarea și creșterea din SUA, lecțiile învățate acolo și importanța teatrului și a muzicii în creșterea sa, relația cu familia și cei din jur, precum și raportarea la iubire, căsătorie, sexualitate, stereotipii de butch and femme în lumea lesbienelor și identitate versus presiune socială. Toate acestea ajută la o bună conturare a personajului, necesară pentru a-i înțelege apoi raționamentele și deciziile.

Maria Ressa a lucrat la CNN pe vremea când acesta era poreclit ”Chicken Noodle News”, a călătorit prin mai toată lumea, a învățat și la fața locului, nu doar în teorie, a lucrat la ABS-CBN și, în cele din urmă, a înființat propria companie, Rappler, loc unde vrea să pună în practică tot ce are mai bun pentru a demasca manipularea la care este supus poporul din Filipine cu ajutorul social media.

Una dintre bolile secolului nostru: dezinformarea

Pe măsură ce social media a accelerat revoluții și a prăbușit dictaturi, cei la care ne-am referi ca fiind ”bad guys” s-au prins și ei că pot folosi internetul în avantajul propriu, că pot sări etape și pot controla percepția publică în diferite moduri. Este important și că vorbim despre Filipine aici pentru că acolo este o adevărată nebunie consumul de Facebook – asta prin raportare la mediile globale. „Încă din 2015, de pildă, au apărut informații despre ferme de conturi care creau, în Filipine, conturi de social media cu verificare telefonică” (pag. 157), făcând ca dezinformarea să se transforme într-o adevărată afacere, una foarte profitabilă.

De toate aceste lucruri sunt conștienți nu numai Maria Ressa și echipa ei, ci și Mark Zuckerberg, căruia i s-a plâns în repetate rânduri de dezavantajele Facebook (unele pe care el ar putea să le reglementeze mai bine), precum și toți cei care folosesc social media cu evidente scopuri malefice.

Astfel a început să se instaleze în mine deziluzia crescândă față de o companie care, la începuturile ei, deschisese pentru Rappler atâtea posibilități formidabile. Azi nici măcar despre deziluzie nu mai e vorba. Convingerea mea e că Facebook e una dintre cele mai grave amenințări la adresa democrațiilor din întreaga lume și sunt consternată că noi suntem cei care au permis ca libertățile să ne fie devorate de lăcomia companiilor de tehnologie, preocupate doar de creștere și venituri. Tehnologia ne-a înmagazinat experiențele și datele personale, le-a organizat cu ajutorul inteligenței artificiale, ne-a manipulat cu ele și a creat comportamente la o scară care scoate la iveală tot ce e mai rău în umanitate. Shoshana Zuboff, profesor emerit la Harvard Business School, a numit modelul de afaceri care exploatează toate astea „capitalism de supraveghere”. Noi toți am permis să ni se întâmple așa ceva.” (pag. 173) 

Este necesar și fascinant raționamentul care urmărește modul în care funcționează bulele de social media. Și nu găsesc deplasată afirmația ei care spune că „algoritmii ne livrează conținut care ne radicalizează” (pag. 178), nici pe cea despre Facebookul care permite dezinformări, veți afla din carte de ce. V-aș spune, momentan, doar că sunt de acord și cu felul în care observă că „libertatea de exprimare este folosită pentru a înăbuși libertatea de exprimare” (pag. 230).

Chiar dacă vorbește mai ales despre Filipine, veți vedea că luciditatea Mariei Ressa se aplică unui glob întreg și că multe dintre realitățile ei locale sunt și ale noastre, au fost ori vor fi. „Filipine reprezintă zona zero unde putem vedea teribilele efecte pe care social media le poate avea asupra instituțiilor unei națiuni, asupra culturii acesteia și asupra minții propriilor cetățeni” (pag. 14)

Recunoscută la nivel mondial alături de colegii săi de la Rappler și premiată cu Nobelul pentru Pace, Maria Ressa se confruntă-n Filipine cu amenințări, intimidări groaznice din partea autorităților și privări de libertate aberante.

Obișnuiți cu cinismul lumii noastre, am fi tentați să spunem că Maria Ressa este o idealistă și, prin urmare, o naivă, mai ales că insistă să nu ne transformăm în monștri ca să luptăm cu monștrii. Însă recomand să ne uităm iar un pic la noi: e chiar atât de rău să refuzi să te complaci sau să te compromiți din considerentul des întâlnit care zice că „oricum toți sunt la fel” sau că „toți fură” sau „toți mint” și, în consecință, „de ce să fiu eu altfel”? „Lupta” pe care o propune ea pentru viitorul nostru se referă la adevăr și transparență, la bune intenții și consecințe pentru faptele reprobabile, la bună-credință și bună informare.

libhumanitas.ro

Cum să înfrunți un dictator este, nu în ultimul rând, un manual al jurnalistului bun, care acționează cu etică și responsabilitate – surpriză sau nu, autoarea nu crede că jurnalistul obiectiv ar fi cel bun și are sens ce spune, tocmai de aceea nu vă ofer un spoiler și aici, ci vă invit să o descoperiți pe îndelete, asigurându-vă că merită fiecare secundă. Considerați-o o investiție într-un viitor mai protejat de falsa realitate pe care dezinformarea o construiește deja asiduu în jurul nostru.


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI.


Dacă recomandările mele de carte ți se potrivesc și îți plac cărțile pe care le descoperi cu ajutorul meu, susține proiectul independent ancazaharia.ro abonându-te pe Patreon. Astfel te înscrii automat și la extragerile lunare pentru premii în cărți.

Facebook Comments