Deși citesc… știți cât, nu am dat de cărțile Sofiei Nădejde până nu le-a reeditat editura Publisol în colecția Biblioteca secolului XX. Am început cu Patimi, probabil cel mai cunoscut roman al autoarei, și-am continuat cu Robia banului, despre care vă scriu curând. Și cu același entuziasm – asta ca spoiler, pentru că ambele mi-au plăcut teribil și mi-au satisfăcut nevoia resimțită-n liceu, când citeam din bibliografia obligatorie, de a mai devora ceva asemănător.

Patimi seamănă cu o serie de cărți din bibliografia mea de liceu (mă gândesc aici la Rebreanu, Panait Istrati, Slavici, Marin Preda), dar în cazul de față e un fel de next step: desprinderea de o lume învechită e mai clară și mai fermă, deci și mai dureroasă. Dar asta face din narațiune una captivantă, care face apel la revolta unei categorii – aici, femeia simbol pentru emancipare: nemulțumirile din plan personal, aspirațiile duc către un carusel de emoții generatoare de schimbări uriașe, evident că și cu consecințe negative, nu doar cu rezultate pozitive pentru personajul Matilda.

Matilda este soție de boier; nemulțumită de relația cu soțul ei și plictisită de viața de la țară, complet lipsită de spectaculozitate, ea începe o relație extraconjugală care o poartă (și emoțional, dar și fizic, cât se poate de concret) prin diferite puncte, își atinge apogeul, dar și întunecimea profundă de care e capabil fiecare dintre noi în anumite condiții. Pentru mine a fost surprinzător să recunosc niște realități care au făcut, într-o oarecare măsură, parte și din viața mea, tangențial: am cunoscut Matilde prin poveștile de tinerețe ale bunicii mele, de exemplu, cu aceleași decizii grele de luat și cu niște consecințe asemănătoare sau, pe alocuri, identice izbitor.

Această ediție este și adaptată la limba română contemporană, astfel încât nu vei întâmpina, din rolul tău de cititor, piedici în înțelegerea operei autoarei. Mai are și o prefață de Ștefan Baghiu, la fel de utilă pentru că dă un context socio-cultural și istoric pe care altfel nu cred că l-aș fi prins atât de ușor doar din romanul Sofiei Nădejde. Dar e o carte necesară chiar și-n zilele noastre – să nu ne facem iluzia că am fi într-un punct în care aducerea-aminte nu își mai găsește rostul pentru prezent și viitor, căci evenimentele din lumea în care trăim sunt indicatori puternici ai nevoii pentru „arme” cu care să luptăm cu intoleranța, xenofobia, discriminarea de orice fel.


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici

Facebook Comments