Am dat întâmplător de Forgotten Women – The Writers, iar titlul mi-a atras atenția din motive evidente: cu siguranță se înscrie precis în zona mea de interes, readucând la lumină creații ale unei categorii care a fost deseori nedreptățită. De cele mai multe ori, de-a lungul istoriei, femeile au fost un element secundar, dispensabil, iar vocile lor, deși poate puternice și relevante, au fost date deoparte de istoria „corectă”, cu accente patriarhale. 

Forgotten Women – The Writers a apărut în 2018 și cuprinde esențialul pe (mult prea) scurt din viețile și operele a 48 de scriitoare. M-a atras mai ales faptul că ele provin din medii sociale, culturale, educaționale și financiare extrem de diferite, din epoci de demult și până aproape de zilele noastre. Mai mult, termenul larg de „scriitoare” se referă la tot felul de ocupații din zona scrisului: poete, romanciere, memorialiste, jurnaliste și editoare. 

48 de scriitoare

Spre rușinea mea, deși pasionată de recuperarea vocilor feminine din cât mai multe domenii, scriitoarele din această carte îmi erau, în cea mai mare parte, necunoscute. M-a uimit și că știm atât de puține despre Sappho și despre cum istoria a încercat să manipuleze „dovezile” că era lesbiană, croșetând ficțiuni naive în jurul certitudinilor. Și sexul ca ritual de venerație de la secțiunea despre Enheduanna, prima autoare despre care există documente, și despre care s-ar fi răstălmăcit niște informații doar ca să se protejeze narațiunea comună care încearcă să ne convingă de locul „cuminte” și opțional în societate al femeilor. Din aceeași sferă aș menționa-o și pe Sor Juana Ines de la Cruz, călugăriță și poetă despre care nu se știe dacă nu cumva scria la modul romantic despre femeile din jur.

Alte scriitoare menționate și care e posibil să vă facă și mai curioși și curioase: Aemilia Lanyer, prima poetă feministă a Angliei și femeia despre care se spune că l-ar fi inspirat pe William Shakespeare; Valentine Penrose, care se descria ca „vrăjitoare” ca să sublinieze pasiunea și înclinația ei către ocult; Marianne Moore și excentricitățile ei, cum ar fi dormitul cu mama ei în același pat vreme de 30 de ani, apoi a revenit la suprafață într-un mod spectaculos după moartea mamei. 

Să ne acordăm un moment sau două pentru a ne bucura și de interiorul cărții, care apare în condiții grafice excelente, ce însoțesc pe măsură relevanța textelor. Mi-ar fi plăcut să aibă fiecare mai multe pagini dedicate, dar forma actuală mi-a dat impulsul necesar să fac o listă cu autoare ale căror cărți să le caut mai departe. 

Dincolo de toate datele „tehnice”, obiectiv istorice, ajută să ne amintim și că femeile din Forgotten Women – The Writers au fost fiice și mame, iubite și soții, activiste, chiar politiciene. Pentru cel din urmă caz o dau exemplu pe Sarojini Naidu, despre a cărei viață se spune că a devenit în sine „un poem” după ce a fost numită prima femeie guvernator din Provinciile Unite (acum Uttar Pradesh). 

Așadar, Forgotten Women – The Writers oferă o perspectivă diferită asupra femeilor care au scris, de-a lungul timpului, reamintindu-ne să luăm în calcul și sacrificiile, rebeliunea, pedepsele suferite. Mai mult decât orice, este o carte care deschide alte numeroase căi de lectură și cercetare, pentru cititorii feminiști și pasionați de istorie în primul rând, dar nu exclusiv pentru ei.


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici

Facebook Comments