Pe George Bonea nici nu mai ştiu de când îl urmăresc, dar ştiu despre el că-i omul ăla de pe Facebook care-n general te face să te simţi prost cu viaţa ta, cu alegerile tale superficiale şi cu modul de viaţă care presupune să consumi şi să acumulezi material, totul în timp ce te plângi că nu te iubeşte nimeni şi că nu avansezi aşa cum ai merita. Cel mai probabil este că voi îl ştiţi drept speakerul demotivaţional care iată că a scris şi-o carte. Pentru că despre ea am scris aici, nu mai fac decât să vă reamintesc că e un roman despre ce fac oamenii când află data exactă a sfârşitului lumii. Mai ales pentru că romanul a apărut odată cu pandemia, cu restricţiile impuse şi cu alergătura după făină, l-am luat pe George Bonea la o serie de întrebări al căror răspuns sper să vă facă cel puţin curioşi să-l citiţi. Continue reading
Page 75 of 136
Îmi doream să citesc Pereţi subţiri încă de când am auzit-o pe Ana Maria Sandu citind la un eveniment; cred că era la scurt timp după ce apăruse această carte şi mai cred că era la una dintre ediţiile CArt Fest, festivalul de artă şi cultură de la Cristian, judeţul Braşov, despre care am scris aici şi de a cărui atmosferă mi-e tare dor.
O proză „stranie, insuportabil de tristă”, cum bine punctează The Washington Post, este acest roman scris de Deborah Levy şi apărut la noi în 2019 la editura Litera, în traducerea Irinei Negrea. O carte a cărei tristețe se insinuează în cititor ca o scrisoare de adio a unui om care își încheie socotelile cu viața și care dă mai departe, către cititorul întâmplător al biletului, senzația de inutilitate, fragilitate umană și disperare continuă. Continue reading