Totul e în regulă în mine și în lume e cea mai nouă carte a Petronelei Rotar, publicată în 2024 la Editura Trei, la cinci ani distanță de la Ajută-mă să nu dispar (despre care am scris aici) și e titlul despre care aș zice că reprezintă fâșia de aur lichid care se întărește treptat printre fragmentele și versiunile de viață din celelalte cărți ale autoarei, e firul care unește totul în forma cea mai unitară, deși continuu perfectibilă, cea mai plină de compasiune față de sine și de lume, după cum devoalează și titlul.
O declarație de dragoste și înțelegere pentru sine și ceilalți deopotrivă, precum și un mare exercițiu de a vedea binele de dincolo de răul care de multe ori a părut absolut și etern (și chiar a fost, în acele momente), ba chiar un exercițiu de recunoștință față de sine, de capacitatea de a supraviețui și a oferi alinare, autoconsolare și mecanisme prin care corpul de copil abuzat și-a oferit ce ar fi avut nevoie să primească din altă parte.
A te uita conștient înapoi
În Totul e în regulă în mine și în lume, autoarea alege conștient să reviziteze momente-cheie din copilărie, adolescență și viața de tânără mamă, dar nu numai. O disecție a propriei vieți pe care știu că nu-i ușor să o faci – uneori e de-a dreptul imposibil. Pentru că include conștientizarea evenimentelor care au dus la scindarea dintre minte și emoție, recunoaște disocierea și toți pașii care au fost doar supraviețuire, dar și drumul de întoarcere spre propria persoană: revenirea la starea de bine și recuperarea memoriei pierdute, one step at a time.
Pentru mine a fost o adevărată inspirație alegerea aceasta de a privi conștient la trecutul propriu pentru a vedea nuanțele care au fost multă vreme insesizabile, e o practică grea, dar frumoasă și necesară și… știți cum e, mă bucur când mi se confirmă de la specialiști că ce fac intuitiv e de ajutor.
Ce (ne) facem din lipsă de iubire
E un lucru pe care specialiștii ni-l tot repetă și pe care unii dintre noi l-au experimentat pe propria piele, în vreme ce încă există, din păcate, și oameni care sunt de părere că un copil trebuie lăsat singur „să se liniștească” atunci când plânge, să se „călească”, să se „învețe” că nu e totdeauna cineva acolo când are nevoie: lipsa iubirii și a disponibilității fizice și emoționale a părinților sau îngrijitorilor în copilărie și până spre pubertate ne schilodește pe termen lung, ne determină să ne adaptăm devenind cine poate n-am fi în condiții ideale și ne afectează toate relațiile de mai târziu.
Așa apar minciuna și manipularea, compulsiile, controlul și ridigitatea, overthinkingul, perfecționismul și sindromul impostorului și multe altele.
Pe toate acestea le detaliază autoarea printr-o dublă abordare – pe care o consider marele merit al acestei cărți: atât din perspectivă personală (cu exemple din propria viață, gânduri din copilărie și corelații făcute la vârsta adultă), cât și din perspectivă profesională (unde se analizează și ca specialist ce ia o oarecare distanță de evenimente, dar unde oferă și un context alcătuit din păreri ale altor specialiști, ai mentorilor ei și a tendințelor mondiale în domeniu).
O concluzie, un îndemn
Știu deja cam toate modurile în care poate fi înțeleasă greșit cartea, iar asta dintr-un motiv pe cât se poate de simplu: știu cum aș fi criticat-o eu acum 5 sau 10 sau 15 ani, știu cât de atacată m-aș fi simțit, cât de declanșată de faptul că alții își pot conștientiza rănile și pot lucra asupra lor. Pentru cine e dispus să fie vulnerabil, cartea asta oferă o doză echilibrată de experiență personală cu opinii avizate ale specialiștilor, precum și una de întuneric și suferință în raport cu latura pozitivă și luminoasă, cu recuperarea, cu regăsirea bucuriei e a trăi și de a o face la 40 de ani mai bine decât la 20.
Dacă ești pasionat de „bârfă”, Totul e în regulă în mine și în lume ar putea să îți spună câteva lucruri pe care nu le știai sau le intiuiai despre autoare. Dacă, în schimb, ai fie și-o picătură de curiozitate față de propria persoană, sunt șanse mari ca felul în care îți vor vorbi cele aproape 240 de pagini să îți dezvăluie mult mai multe despre tine, cititorule, sau cel puțin să-ți lumineze posibile poteci pe care, din varii motive, nu le-ai explorat până azi. Mai mult, vei avea în mâini dovada clară că evoluția este posibilă.
Desigur, în cazul în care n-ai citit nimic de Petronela Rotar până acum, sigur că poți începe cu orice dorești, însă eu te îndemn să descoperi cărțile ei în ordinea în care au apărut – nu-mi pot imagina prea mulți cititori care ar rămâne neinspirați de evoluția palpabilă nu doar literar, ci și uman și profesional.
Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI.
Leave a Reply