Am citit Brocart de toamnă dintr-o suflare, într-o reeditare la editura Humanitas Fiction din 2022, și-n concluzie trebuie să vă îndemn să o citiți mai ales dacă mai aveți întrebări lăsate fără răspuns după o relație care v-a consumat demult. Ce e și mai interesant e că aș zice să o citiți și dacă aveți întrebări nepuse: cu siguranță vă vor apărea câteva în minte la fiecare două-trei pagini, fie că veți găsi similitudini între povestea voastră și a personajelor, fie că nu. Dincolo de asta, știu sigur că ar fi trebuit să includ Brocart de toamnă pe lista celor 14 cărți cu rost pentru 14 februarie pentru latura de conciliere pe care o poate aduce acolo unde iubirea, indiferent de motiv, s-a sfârșit.

În Brocart de toamnă, apărut inițial în 1982, Aki și Yasuaki, doi foști soți, se întâlnesc întâmplător la multă vreme după despărțire și divorț și încep o corespondență îndelungată prin care încearcă să își lămurească acum, mai matur și așezat, disensiunile care au constituit contextul separării. Aki este cea care mi se pare că „trage” de el de cele mai multe ori, el este împăcat cu finalul și nu dorește să mai răscolească nimic, dar până la urmă se lasă convins să-și spună perspectiva. La fel, fără acuzații ori reproșuri, cu compasiune, ca un fel de mărturisire-n primul rând față de sine.

Mi-a plăcut că reîntâlnirea lor nu are nimic romantic, este o pură întâmplare la un deceniu după divorț, iar o vreme m-am tot întrebat dacă nu cumva acesta este singurul mod sincer de a vorbi despre o relație: după încheierea ei, când orgoliile nu mai pot influența sinceritatea și când nu mai există vreo miză, nimeni de impresionat, ci doar un om egal căruia să-i oferi context pentru trecutele tale alegeri în schimbul contextului său. Când „nu mai contează”, dacă vrem o abordare ușor cinică.

Nu veți găsi multă dramă în romanul lui Teru Miyamoto, în orice caz nu alta decât cea rememorată de Aki și Yasuaki. Acum e totul lin, așezat, în ciuda faptului că și această rememorare scormonește în personaje și repune în discuție durerile trecute care încă pulsează. Așa cum spuneam la început, vorbim despre o carte care poate chiar să nu prezinte un potențial fantastic de engaging pentru cititor, dar care sădește mii de întrebări despre fidelitate, căsnicie, îndrăgostire lentă ori subită, trăinicie și devotament, sex și intimitate, înțelepciunea iertării și cea a renunțării.

Un roman delicat despre o poveste fragilă a unor oameni obișnuiți, o carte de „o grație desăvârșită”, cum zicea și San Francisco Chronicle despre Brocart de toamnă.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.

Facebook Comments