„Îți place mai întunecat”

Stephen King e unul dintre scriitorii mei preferați și, din păcate, unul dintre cei pe care i-am citit cel mai haotic. Și puțin, raportat la opera lui prolifică. Tind să cred că am ratat tocmai cărțile care sunt general acceptate ca fiind de referință (de exemplu, seria Turnul întunecat, republicată acum la Nemira, în traducerea lui Mircea Pricăjan, pe ale cărei prime două volume le-am văzut ieri într-o librărie și arată minunat), dar m-am atașat de ingeniozitatea descoperită odată cu prima întâlnire cu o carte de Stephen King, citită în adolescență, și-anume Misery. Am continuat cu Cimitirul animalelor, Jocul lui Gerald, Misterul regelui. Despre scris, Un basm, Apocalipsa, Holly, Focul viu, Christine, Străinul. Nu sunt sigură că în ordinea asta și nu sunt convinsă că n-am ratat ceva.

De volumul de povestiri Îți place mai întunecat m-am ferit, deși de bunăvoie mi l-am cumpărat, din cauză că citisem două-trei impresii online în care cititorii spuneau că e previzibilă și/sau plictisitoare și-am ales, din nefericire pentru mine, să le cred. Asta mi-a amânat bucuria cu aproape un an. Aici, bucuria se vrea un termen larg, care să conțină și suspansul, și frica autentică, și surpriza, revolta, suspiciunea, antipatia ori fascinația față de anumite personaje, admirația pentru construcția narativă și nu numai.

Îți place mai întunecat e alcătuit din douăsprezece povestiri inegale ca lungime, avem texte de puțin peste 10 pagini („Al cincilea pas”) și unele de 180 („Coșmarul lui Danny Coughlin”, despre care tind să afirm că e preferata mea pentru polivalența sensurilor narațiunii și cheilor în care poate fi interpretată) și chiar și această alternanță a dimensiunilor mi s-a părut încântătoare, de vreme ce calitativ le-am poziționat cam în aceeași sferă.

Alături de personajele conturate de King, urmărim o explicație prin supranatural pentru creația și inspirația care duc la bunăstare de-a lungul a zeci de ani pentru doi indivizi astfel constrânși să-și păstreze secretul; din poziția unui domn vag binevoitor empatizăm, pe-o bancă din parc, cu un necunoscut care aproape imploră să fie ascultat, ca la o spovedanie care bineînțeles că degenerează de la un punct încolo; alături de un copil diferit de ceilalți și de membrii familiei sale, descoperim amestecul tandru și rău rezultat din inocență și întuneric; cu un tip care încearcă să-și revină după alcoolism și divorț trăim furia blândă a omului nedreptățit de sistemul care nu-l crede nevinovat, mai ales dacă a avut ghinionul să ajungă la rezolvarea unui mister pe căi neștiințifice; cunoaștem un puști cu incredibil de mult ghinion în tot ce face; rătăcim într-o zonă pustie cu o familie obișnuită neștiutoare, care se apropie periculos de doi infractori puși la punct de cine ne-am aștepta mai puțin.

Nu vreau să vă spun mai multe despre ce veți citi dacă încă n-ați descoperit volumul de povestiri Îți place mai întunecat, ci să vă asigur de ce veți simți: frică sau cel puțin un ghimpe de suspiciune privind multe aspecte obișnuite ale vieții voastre, dar și admirație și recunoștință pentru capacitatea de creație a autorului. În cazul meu, în orice caz, așa a fost.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI.

Dacă recomandările mele de carte ți se potrivesc și îți plac cărțile pe care le descoperi cu ajutorul meu, susține proiectul independent ancazaharia.ro abonându-te pe Patreon.